Roma este un amestec de frumuseţe arhitecturală, istorie şi delicii culinare. La nici doi paşi de Vatican se află Castel Sant Angelo sau „Castelul Îngerilor”. Am mers la castel din curiozitate, voiam să aflu de unde vine denumirea lui. Se spune că Sant Angelo a primit denumirea în anul 590 când a bântuit epidemia de pestă în Roma. Povestea numelui spune că Papei Grigore cel Mare i-a apărut aici arhanghelul Mihail care ar fi prezis sfârşitul epidemiei. Statuia arhanghelui se află şi astăzi pe vârful construcției. Între anii 1577–1753, era pe acel loc un înger din marmură sculptat de „Guglielmo della Porta”. Azi, statuia din marmură se află în curtea interioară, fiind înlocuită cu una din bronz care este opera lui „Peter Anton von Verschaffelt”.
Castelul, construit dintr-o rocă vulcanică roşiatică, a fost inițial loc de veci, mai exact ca un mausoleum pentru împăratul roman Hadrian. Interiorul este impresionant. Aici se află mai multe morminte, dintre care cel al împăratului roman Hadrian și al soției lui Sabina, cel al împăratului roman Antonius Pius și al soției lui Faustina, al lui Lucius Veru, Marc Aurelius, Commosua sau Septiumiu Severus. Am zăbovit puţin pe lângă castel unde câţiva cântăreţi stradali fredonau melodii vechi italieneşti. Tibrul curge pe lângă castelul Sant Angelo unde se află şi podul cu acelaşi nume. Cred că acesta este unul dintre cele mai frumoase poduri din Roma. Pe marginea râului Tibru, se plimbă seara turiştii, unii localnici mai pescuiesc, alţii fac croaziere cu bărci de mici dimensiuni.
Tibrul este cel de-al treilea râu ca lungime din Italia, având 406 km. El izvorăște din munții Apenini și se varsă în Marea Tireniană. Tibrul este cunoscut și pentru faptul că străbate Roma, aceasta fiind fondată pe malurile sale, la aproximativ 25 de km de gura de vărsare, în Marea Tireniană. Denumirea inițială a acestui fluviu este Albula. Conform lui Titus Livius, Tiberinus (fiul lui Capetus), în încercarea sa de a traversa înot acest fluviu, s-a înecat. Astfel că, după această întâmplare, fluviul Albula a primit numele de Tibru.
Tot pe marginea Tibrului, puţin mai sus de Castelul Sant Angelo, am găsit Palatul Justiţiei. O clădire impozantă cu o arhitectură presărată cu multe detalii pe care le-a gândit arhitectul Guglielmo Calderini. Palatul a fost construit începând cu 1888. Clădirea a fost deschisă de regele Italiei, Vittorio Emmanuele al III-lea. Palatul este realizat dintr-un amestec de influenţe renascentiste şi baroce. Zece statui impunătoare sunt ataşate pe faţade, iar în partea din Piaţeta Cavor se regăseşte blazonul Familiei de Savoia. De asemenea, prin interiorul curţii se pot observa mai multe fresce ale lui Cesare Maccari şi terminate de Paride Pascucci.
Deliciile culinare ale Romei
După ce am hoinărit pe străzile Romei, am reuşit să mă bucur de câteva preparate culinare delicioase, intaliene. Întâmplător, am văzult la fereastra unui restaurant mai multe feluri de paste expuse să ademenească oaspeţii. Pe mine m-au convins. Am comandat o porţie sănătoasă de paste tagliatelle cu roşii şi busuioc. Masa mea a fost un amestec de ingrediente simple, un deliciu parfumat cu arome mediteraneene: tagliatelle, ulei de măsline, puţin usturoi, busuioc proaspăt, uşor asezonate cu parmezan ras.
Îngheţata a fost nelipsită din călătoria mea prin Roma. Harta şi îngheţata au fost camarazii mei de drum. Gelato este cuvântul italian pentru un fel de înghețată mai moale. Îngheţata tradiţională italiană se face cu lapte, smântână, diferite zahăruri și arome, cum ar fi fructe proaspete și piureuri de nuci. Prin statut, gelato, în Italia, trebuie să aibă cel puțin 3,5% unt, cu o limită superioară stabilită tot prin lege. Aşa am aflat că, de fapt, gelato e un fel de religie în Italia. În vacanţa mea la Roma, am încercat aproape toate felurile şi toate aromele de îngheţată şi m-am documentat în privinţa acestui minunat desert. Într-o gelaterie, am găsit un pliant cu istoria faimosului gelato care vine din perioada Romei antice din Sicilia și Egipt. Deserturile erau făcute din zăpadă și gheață aduse din munți și conservate sub pământ. Mai târziu, deserturi congelate au apărut în timpul banchetelor la curtea Familiei Medici din Florența. Cu toate acestea, popularitatea desertului gelato a crescut în anii 1920-1930 în orașul Varese din nordul Italiei unde a fost inventată prima maşină de îngheţată gelato.
Toate întâlnirile se dau la Piazza di Spagna
Ei bine, după toate obiectivele turistice pe care le-am tot văzut nu se putea să nu ajung şi la Piaţa Spaniei şi la Treptele spaniole. Aceasta este una dintre cele mai faimoase piețe din Roma şi din întreaga Italie. Numele vine de la Palazzo di Spagna care este sediu al Ambasadei Spaniei şi se află chiar în apropiere.
Scara are 137 de trepte din piatră, pe care de cele mai multe ori stau turişti care îşi dau întâlnire aici. La baza Treptelor Spaniole se află minunata Piazza di Spagna. O piaţă triunghiulară cu o fântână arteziană numită Fontana della Barcaccia. Tot aici, se află şi Colonna dell’Immacolata. Columna este un monument ce a fost găsit în anul 1777 sub o mânăstire şi celebrează conceperea imaculată a Fecioarei Maria. Miile de turişti aglomerează destul de mult zona şi cu greu poţi face o fotografie în timpul zilei. Totuşi, am decis să revin în Piaţa din Spania dimineaţa devreme, pentru că mi-am dorit să mă pot bucura de frumuseţea pieţei fără zgomotul şi bliţurile miilor de vizitatori. Uneori, vara, treptele sunt acoperite de ghivece mari de flori colorate care transformă piaţa într-o adevărată încântare.
Grandiosul palat dedicat lui Vittorio Emanuele
Din Piazza di Spagnia am pornit spre centru către Monumentul Naţional Vittorio Emanuele al II-lea, aflat în Piaţa Veneţia. Când am vizitat Colosseumul şi Via Imperiali, nu am reuşit să vizitez şi Palatul Veneţia, astfel i-am dedicat un timp special. Palatul a fost construit de un cardinal veneţian pe nume Paul al II-lea. Palatul Veneţia a fost primul palat renascentist din Roma. Monumentul a fost dedicat mai apoi primului rege al Italiei unite. A fost proiectat de arhitectul Giuseppe Sacconi în anul 1895 şi inaugurat în anul 1911, dar finalizat abia în anul 1935.
Palatul este construit din marmură albă si are o lăţime de 135 m. În faţă, pe treptele sale mari, se află statuia regelui Vittorio Emmanuele. Se spune că un sculptorul veneţian a lucrat 20 de ani la statuia regelui, statuie care a fost terminată, după moartea sa, de Gallori, în anul 1901. Statuia are o înălţime de 70 de metri. Basoreliefurile de la baza statuii lui Vittorio Emmanuele reprezintă cele 14 oraşe nobile ale Italiei reunite: Genova, Milano, Mantova, Urbino, Bologna, Ferrara, Pisa, Palermo, Florenţa, Torino, Napoli, Veneţia, Ravenna şi Amalfi. Când am păşit pe treptele palatului, m-am simţit ca o furnică, în faţa unei astfel de construcţii impunătoare. Accesul în interior se face gratuit. Oricine poate vizita Museo del Risorgimento, o colecţie dedicată soldatului necunoscut cu haine de luptă, arme, manuscrise din războaie, hărţi şi alte obiecte folosite de soldaţii şi generalii italieni conduşi de Vittorio Emmanuele şi toţi conducătorii Italiei în războaiele de independenţă italiene.
Palatul găzduieşte şi Mormântul Soldatului Necunoscut, unde arde o flacără eternă. În incinta palatului se află şi o biserică catolică decorată excepţional. Și aceasta poate fi vizitată liber, fără nicio taxă. Priveliştea de pe terasele Monumentul lui Vittorio Emmanuele merită. De aici, se pot vedea toate punctele importante ale oraşului de pe şapte coline.
O vizită la Roma nu este doar o lecţie de istorie, despre măreţie, ci şi o experienţă umană, unică. Este un reper de o mare importanţă turistică cu accente puternice asupra culturii noastre universale. La Roma, am regăsit bucăţi din povestea poporului român. Imaginile de pe columnă vorbesc de la sine, statuile dacilor care se regăsesc reprezentate în diferite sculpturi pe diferite clădiri şi monumente, limba foarte asemănătoare şi căldura cu care italienii ştiu să îşi primească oaspeţii sunt câteva din lucrurile care m-au făcut să înţeleg că, poate pentru orice român, toate drumurile ar trebui să ducă la Roma, măcar odată în viaţa aceasta.
Este clar că trebuie descoperit şi redescoperit de fiecare dată şi poate că nu este de ajuns o singură vizită, o singură poveste, ca să înţelegem acest minunat oraş al Lumii, Roma.
