Un indemn la lectura ar putea parea banal, pe de o parte, pentru ca aceasta preocupare a devenit marginala in profilul omului contemporan, prins de dinamica vietii cotidiene, in care verbul « a avea » l-a surclasat pe « a fi », si, pe de alta, deoarece copiii si adolescentii au auzit de atatea ori, de la cei maturi, reprosul ca nu citesc suficient, incat acesta nu mai inseamna decat, eventual, un cliseu peste care se poate trece, ignorandu-l (cu unele exceptii). Intr-un astfel de context, un studiu din octombrie 2013, referitor la cititul cartilor, facut de revista « Science », intitulat « Reading Literary Fiction Improves Theory of Mind » (« Cititul cartilor de fictiune imbunatateste gandirea/ teoria spiritului »), s-ar putea constitui intr-un argument relevant, in sprijinul lecturii.
Autorii studiului au aratat ca cititul cartilor contribuie semnificativ la cresterea capacitatii de a intelege emotiile celor din jur. Pentru a pune in evidenta acest fapt, ei au apelat la patru grupuri de voluntari, care trebuiau sa citeasca fragmente din carti sau articole din mass-media. Intr-o prima etapa a experimentului, li s-a cerut celor din primul grup sa citeasca mai multe pagini din romane recunoscute, in istoria literaturii, drept capodopere (de exemplu, din Dostoievski, Cehov, Stendhal, Flaubert etc.). Misiunea celor din al doilea grup era sa citeasca literatura « de consum », adica de divertisment, mai putin elaborata, mai putin profunda, care se adreseaza publicului larg, cu deprinderi de lectura mai comode, asa cum sunt romanele politiste, o mare parte a literaturii SF, romanele de aventuri, sentimentale, de suspans etc. Cel de-al treilea grup trebuia sa citeasca texte non-fictionale (articole din presa scrisa), iar ultimul grup nu a avut nimic de citit.
Dupa sedintele de lectura, voluntarii au fost supusi la doua tipuri de teste menite sa evalueze aptitudinile lor de a intui si intelege emotiile celor din jur. Primul test a constat in a privi un chip timp de doar doua secunde, dupa care cei implicati trebuiau sa spuna daca persoana pe care au privit-o era fericita, furioasa, trista etc., iar in timpul celui de-al doilea test voluntarii nu puteau vedea decat o parte a fetei unei persoane si sa ghiceasca starea de spirit a respectivilor subiecti.
Analiza testelor a aratat ca cei din primul grup, care au citit literatura « serioasa », au obtinut rezultate superioare celor care au citit presa sau care nu au citit deloc. Specialistii au explicat ca experimentul pune in evidenta o realitate, aceea ca cititul cartilor de literatura mobilizeaza aptitudinile de a recunoaste emotiile prin care trec personajele romanelor si de a intelege resorturile actiunilor lor. O astfel de predispozitie, numita, in stiintele cognitive, teoria spiritului, este puternic legata de empatie, adica de capacitatea de a intelege si chiar de a participa la starile emotionale ale altora, de a le intui intentiile, convingerile si chiar reprezentarile mentale.
Sa adaugam la argumentele evidentiate de acest experiment, pe cele clasice, in favoarea lecturii, de exemplu, faptul ca fiecare carte citita lasa o « samanta » care va incolti, ca reprezinta, adesea, un univers compensatoriu, in raport cu realitatea, ca ofera posibilitatea cunoasterii si intelegerii vietii, intr-o oarecare masura, inainte de experienta traita, ca are ca efect o elevatie si o sporire a subtilitatii spiritului, care nu se poate obtine pe nici o alta cale. In chip de concluzie am putea medita la o afirmatie a lui Jorge Luis Borges, unul dintre cei mai cunoscuti si importanti scriitori ai secolului al XX-lea : «Eu mereu mi-am imaginat Paradisul ca fiind un fel de biblioteca ».
.){kind=link}