„Sabia lui Damocles” (sau Damocle, în greacă Damokles) este o expresie celebră, născută dintr-o anecdotă consemnată în „Istoriile” (astăzi pierdute) ale grecului Timaeus din Tauromenion (secolul III i.Hr.), de unde a preluat-o și consemnat-o, în scrierea „Biblioteca istorică”, grecul Diodorus din Sicilia, acesta inspirându-l și pe filosoful și oratorul roman Cicero. Din aceste scrieri ale antichității, expresia „sabia lui Damocles” a intrat în cultura populară, astăzi fiind încă vie în diverse contexte de comunicare.
„Sabia lui Damocles”, la modul general, se referă la un pericol permanent sau la riscurile iminente ale unor situații limită. În anecdota din care s-a născut această expresie, Damocles era un slujitor al unui tiran vestit al Siracuzei (oraș din estul Siciliei), Dionisos al II-lea. Acest tiran trăia într-un castel imens, întărit cu șanțuri de apărare, păzit permanent de gardienii săi și înconjurat de supuși lingușitori. Printre acești supuși se afla și Damocles, orfevrier vestit, care nu contenea să-și laude stăpânul pentru șansa de a fi „tiranul Siracuzei” și de a se bucura de atâtea privilegii.
Agasat de laudele insistente ale lui Damocles și pentru a-i arăta că puterea presupune și o altă fațetă, tiranul Dionisos al II-lea i-a propus slujitorului său, la un ospăț, să-i ia locul pentru o zi, poruncind, în același timp, să i se acorde lui Damocles toate onorurile.
Când slujitorul său se bucura mai mult pentru favoarea ce-i fusese acordată, Dionisos îi cere lui Damocles, care era așezat pe tronul tiranului, să privească în sus. Atunci a văzut cu spaimă cum deasupra capului său atârna o sabie imensă, prinsă cu un fir de păr din coada unui cal. Înspăimântat, Damocles îi cere lui Dionisos, tiranul, să-l elibereze din această experiență, rolul de stăpân nemaipărându-i-se nici pe departe „norocos”.
Peste mai bine de două secole, Cicero, în cartea sa filosofică, Tusculanae Disputationes, se folosește de această anecdotă cu „Sabia lui Damocles”, pentru a-și susține ideea că adevărata fericire nu se poate baza decât pe virtute. Ideea este prezentă într-o interogație retorică vestită: „Nu a arătat oare Dionisos că o persoană care trăiește cu teamă nu poate fi fericită?”.
Poetul latin, Horațiu, la rândul său, în Ode, face referire la „Sabia lui Damocles”, pentru a elogia, prin contrast, viața simplă, nepervertită de putere și fast.
Începând cu secolul al XIX-lea, expresia „Sabia lui Damocles” a fost tot mai des citată, în diverse contexte, nu numai pentru cazul celor care dețin puterea, ci și pentru a descrie o situație riscantă, pentru a sugera existența unui pericol care s-ar putea manifesta în orice moment sau pentru împrejurările în care o decizie poate avea urmări dramatice.
