Exista un grup de 12 specii de salamandre nord-americane de care apartine si salamandra neagra de munte (Desmognathus ochrophaeus) si care se aseamana foarte mult, incat pot fi diferentiate doar de catre experti. Apare in regiunile din sudul SUA, estul Ohio, Canada, Pennsylvania, nord-estul Tennessee, vestul Virginia si Maryland.
Acest amfibian nocturn preferă habitatele de pădure, unde se ascunde sub frunze și pietre în timpul zilei și iese noaptea pentru a vâna insecte. Deși este mică, această salamandră este perfect adaptată pentru supraviețuirea în medii umede și reci, având mecanisme de apărare și comportamente care o ajută să scape de prădători.
Caracteristicile fizice ale salamandrei negre de munte
Aceasta are corpul ingust si alungit, lung de 7-11 cm, de culoare variabila: gri-inchisa, maronie, portocalie, galbena sau verde-maslinie, cu pete inchise. Partea porterioara a corpului este spre negru, iar partea ventrala este mai deschisa. Capul este relativ mare, terminat cu un bot mic si rotunjit la varf, prevazut cu dinti ascutiti, ochii sunt proeminenti, cu irisul de culoare inchisa.
Picioarele sunt lungi si extraordinar de subtiri, iar culoarea lor variaza de la maroniu la rosu. Cele din fata au cate patru degete, iar cele din spate cate cinci. Coada este ingusta, lunga, de forma cilindrica si cu varful ascutit. Are sangele rece, corpul acoperit cu piele umeda, iar limba este lunga si lipicioasa. Cel mai important si mai dezvoltat simt la aceste salamandre este cel olfactiv – prin el detecteaza hrana si interactioneaza intre ele.
Habitatul și distribuția salamandrei negre de munte
Salamandra neagra de munte este o specie exclusiv terestra, cand ajunge la maturitate traieste pe uscat, este activa noaptea, iar in timpul zilei sta ascunsa sub pamant. Noaptea iese pe sol pentru a-si cauta hrana – vaneaza insecte si vietuitoare mici, pe care le prinde cu limba lipicioasa, infasurand-o iute in jurul prazii.
Cand este in pericol elimina o secretie respingatoare si toxica prin piele sau daca este atacata isi abandoneaza coada ca sa scape. De asemenea ea isi reduce riscul de atac din partea pradatorilor prin activitatea sa exclusiv nocturna.
Este activa in special dupa ploaie, iar in sezonul rece sta ascunsa in pamant, de la sfarsitul lui octombrie pana in luna martie sau aprilie a anului urmator. Cand hrana este din abundenta mananca mai mult si acumuleaza depuneri de grasime sub piele, care ii asigura supravietuirea in perioadele cand este frig sau seceta si nu se poate hrani.
Reproducerea și dezvoltarea larvelor
Perioada de imperechere poate fi primavara, vara sau toamna. In timpul imperecherii care are loc pe uscat, masculul isi atinge partenera pe piele cu un feromon si isi face riduri pe suprafata pielii cu dintii. Femela depune un numar de 12-20 de oua intr-o gramajoara invelita intr-o substanta gelatinoasa in pamant, sau intr-o cavitate de sub trunchiul unui copac.
Isi pazeste ouale pana ce acestea eclozeaza (timp de doua sau trei luni) apoi apar larvele – niste vietati mici asemanatoare cu niste mormoloci – ce trebuie sa ajunga rapid intr-o apa curgatoare unde isi continua dezvoltarea. Tinerii ajung la maturitate la varsta de 3 ani. Speranta de viata la aceste salamandre este de aproximativ 20 de ani.
Salamandra neagra de munte face parte din ordinul Caudata, familia Plethodontidae si nu este o specie in pericol de disparitie. Din familia Plethodontidae a salamandrelor fara plamani fac parte cele mai multe ,,broaste” cu coada care traiesc in America de Nord. La aceste specii respiratia se face in special prin cavitatea bucala si prin pielea moale si umeda, bogat vascularizate. Desi au capul mai rotund si pielea umeda, uneori aceste specii sunt confundate cu soparlele.
Amenințările și eforturile de conservare ale salamandrei negre de munte
Deși salamandra neagră de munte nu este în prezent considerată o specie pe cale de dispariție, este vulnerabilă la pierderea habitatului și poluarea mediului. Defrișările, poluarea apelor și schimbările climatice afectează direct populațiile acestor amfibieni, reducându-le sursele de hrană și locurile de reproducere. În plus, schimbările de temperatură pot influența ciclurile de împerechere, afectând rata de supraviețuire a larvelor.
Conservarea habitatului natural al salamandrei este esențială pentru menținerea populației. Programele de reîmpădurire și protecția apelor de munte sunt măsuri importante pentru a preveni declinul speciei. De asemenea, educarea comunităților locale cu privire la importanța acestor amfibieni poate contribui la protejarea lor și la menținerea ecosistemelor sănătoase.