Salina Slănic din Prahova este una dintre cele mai vizitate saline din România. Se află în staţiunea Slănic, la mai puţin de 50 de kilometri de Ploieşti. Este cea mai mare salină din ţară, având o înălţime de 54 de metri şi o deschidere de 32 de metri la bază.
Dimensiunile salinei sunt impresionante, iar cei care intră în ea sunt copleșiți de mărimea ei. Accesul în ea se face cu ajutorul a două lifturi, care coboară şi urcă în mai puţin de 2 minute. Diferenţa între suprafaţa pământului şi cea a minei este de 208 metri, fapt ce face şi mai impresionant timpul parcurs de lifturi. În Salina Slănic, temperatura este de 12 grade şi se menţine pe tot parcursul anului.
Salina face parte din fostul Complex Mina Unirea, ale cărui însemne (secera şi ciocanul) încă pot fi văzute deasupra intrării. Minerii au început să sape după mina de aici începând cu anul 1938, iar exploatarea propriu-zisă a început cinci ani mai târziu, continuând până în anul 1970. Mina este compusă din 14 camere trapezoidale, iar exploatarea s-a înfăptuit de la tavan spre vatră, descendent.
În 1970, Salina Slănic este declarată obiectiv turistic, iar exploatările miniere se încheie. Timp de 32 de ani, cât a funcţionat, minerii au scos la suprafaţă 2,9 milioane m³ de sare, echivalentul a aproape opt hectare. Având în vedere temperatura din salină şi compoziţia aerului (este abundant în ioni de natriu), salina a devenit la scurt timp foarte populară în rândul celor care aveau deficienţe respiratorii.
În salină, există un sanatoriu, care poate caza 50 de pacienţi. Tratamentele durează, de regulă, în jur de două săptămâni, timp în care pacienţii observă îmbunătăţiri clare. În cadrul sanatoriului, sunt trimişi cei care au astm bronşic, sinuzită, bronşită asmatiformă, dar şi cei cu insuficiențe cardiace sau afecţiuni ale sistemului nervos.
Pe lângă sanatoriu, Salina Slănic este un un punct turistic foarte apreciat de cei care vor să petreacă câteva ore sau chiar o zi întreagă departe de caniculă. Turiştii au la dispoziţie un teren de fotbal, o sală pentru biliard, mese pentru tenis de masă şi chiar un mic teren de joacă pentru copii.
De asemenea, în salină au fost amenajate câteva colţuri istorice, în care au fost puse sculpturile din sare ale lui Mihai Viteazul, Decebal, Traian sau Mihai Eminescu. Există şi un lac de dimensiuni reduse, însă accesul pe el este interzis. Locurile neamenajate pentru turişti sunt semnalate cu avertizări, iar încălcarea lor poate atrage amenzi usturătoare.
Salina Slănic are program în fiecare zi mai puţin lunea, iar turiştii pot lua chiar şi o gustare în mână, deoarece există un bufet în acest scop. Se plăteşte o taxă de intrare, înjumătăţită pentru elevi şi studenţi.
Se pot cumpăra şi suvenire chiar din salină, însă aveţi grijă că nu este permisă luarea bucăţilor de sare de pe pereţi. În weekend, salina devine foarte aglomerată, în special când timpul este frumos, aşa că turiştii trebuie să ajungă de dimineaţă în Slănic, pentru a nu sta câteva ore la coadă.
În interiorul salinei, temperatura constantă și umiditatea scăzută creează condiții perfecte pentru cei care caută alinare pentru probleme respiratorii, beneficiile terapeutice ale aerului sărat fiind bine documentate și apreciate de vizitatori.
Salina Slănic este, de asemenea, un loc ideal pentru activități recreative. Vizitatorii pot explora galeriile vaste, participa la tururi ghidate sau se pot bucura de diverse activități organizate în spațiul larg deschis al salinei.
Pe lângă rolul său ca atracție turistică, Salina Slănic este și un important punct de referință istoric, cu o istorie care se întinde pe mai multe decenii. Explorarea ei oferă o lecție vie despre industria sării din România și despre modul în care resursele naturale au fost exploatate de-a lungul timpului.
