Sambra oilor este cea mai mare serbare campeneasca din Tara Oasului. Are loc in fiecare an, in primavara, si reprezinta un simbol pentru venirea acestui anotimp si a iesirii oilor la pascut. Este printre putinele traditii care au reusit sa reziste chiar si in timpul regimului comunist, pentru ca osenii au refuzat vehement nationalizarea proprietatilor lor si au continuat sa-si lucreze pamantul ca pana atunci.
Sambra oilor este cunoscuta si sub alte denumiri, cum ar fi Alesul, Masuratul oilor sau Ruptul sterpelor. Sarbatoarea este vazuta si ca un mod de a reglementa relatiile pe care le au pastorii si agricultorii. In fiecare an, crescatorii de oi se aduna din toate satele ca sa stabileasca locul in care vor fi amplasate stanile, bacii care se vor ocupa de ele si cei care le vor pazi in timp ce pasuneaza. Sarbatoarea este o ocazie potrivita ca toate amanuntele sa fie bine puse la punct, pentru ca ele se vor pastra cu sfintenie timp de un an, pana la urmatoarea ceremonie.
Sambra oilor incepe cu impreunarea animalelor – acest lucru se face in functie de anumite criterii, ca relatiile de rudenie, relatiile dintre vecini sau intelegerile dintre “ortaci”, adica cei care detin oile. Prima ceremonie este cea in care ortacii se duc la stane, toti imbracati in straie de sarbatoare. Barbatii cara galetile in care se va pune laptele muls, iar femeile merg in spatele lor, cu mainile pline de mancare si bautura. Inainte, se obisnuia ca femeile sa poarta cu ele “unsoarea oilor”, un amestec despre care se spunea ca alunga fortele raului. Odata cu ungerea oilor, oamenii credeau ca animalele nu vor muri si nu vor avea probleme cu laptele.Sambra oilor 2
Odata ajunsi la stana, Sambra oilor continua: pastorii sau pacurarii strang oile, iar femeile stropesc cu aghiasma si tamaiaza locurile. Colibele pastorilor sunt si ele impodobite cu ramuri verzi, iar mieii primesc pe cap cununi de flori, pentru ca toti trebuie sa participe la aceasta sarbatoare. Pana si galetile beneficiaza de traditii: toartele sunt impodobite cu un amestec de flori de primavara si buruieni descantate, iar in ele se pune o moneda de argint.
Se trece apoi la mulsul oilor: dupa ce fiecare proprietar a terminat sa-si mulga oile, trebuie sa dea un covrig sau un colac unor copii. Acestia trebuie sa traga de el si sa rosteasca, de trei ori si pe rand, “Cucu!” si “Rascucu!”. Dupa ce colacul sau covrigul se rupe, cei doi copii il impart cu familiile lor, insa nu inainte de a pune o bucata simbolica in sarea pentru oi, ca sa fie protejate si ca sa dea mult lapte. Dupa ce au fost mulse toate oile, laptele fiecarui pacurar este masurat si notat, iar apoi este pus laolalta cu laptele celorlalti. Din acest lapte se face casul ce se va imaprti mai tarziu intre pacurari.
Insa si femeile au de lucru in timpul Sambrei oilor. Cat timp barbatii mulg laptele, ele amenajeaza o masa, pe care pun toate bucatele aduse. La masa stau atat pacurarii, cat si ortacii, masa fiind un simbol al inceputului stanii. In timp ce mananca, mesenii se desfata cu cantece, avand langa ei ceterasi, fluierasi si cimpoieri. Imediat dupa ce termina masa, acestia incing o hora campeneasca, iar serbarea continua pana noaptea tarziu. Se face si un foc mare, iar animalele care raman la stana trec prin fata lui, ca sa fie ferite de fortele rele.
Sambra oilor este o sarbatoare plina de traditii, care a reusit sa se pastreze de-a lungul timpului, desi vremurile sunt intr-o continua schimbare. Cei care participa ca simpli spectatori la ceremonii au impresia ca au pasit intr-o alta lume, ca s-au intors intr-un trecut feeric. Din fericire, astfel de obiceiuri sunt transmise din generatie in generatie, astfel ca sunt sanse mari ca ele sa se pastreze mult timp de acum incolo.
