Sarbatoarea castanelor la Baia Mare si in alte parti ale lumiiCu siguranta, „Sarbatoarea castanelor” de la Baia Mare tine de o traditie locala, legata de faptul ca, aici, in partea de nord a tarii, castanul comestibil este protejat inca din 1962, in zona aflandu-se cea dintai si cea mai mare rezervatie a arboretului de castan comestibil, pe o suprafata de circa 500 de ha. Desi aceasta sarbatoare este organizata, cu regularitate, doar din 1993, baimarenii sunt mandri ca traditia cultivarii castanului este veche de secole (prima mentiune in acest sens, facandu-se intr-un document din 1642), tocmai de aceea castanul „bun”, „nobil”, este un simbol al orasului, frunza de castan figurand si in stema municipiului.
Este interesant, insa, ca „Sarbatoarea castanelor”, precum si diversele forme de celebrare a acestui copac exista si in alte locuri ale lumii, oamenii obisnuind sa raporteze existenta lor la natura inconjuratoare, facand din plante, animale, locuri, imagini reprezentative pentru tara lor, pentru credintele si superstitiile lor, pentru ciclicitatea anotimpurilor s.a.m.d.
In China antica, „arborele de paine” (castanul) era cultivat in partea de vest a lacaselor de cult (copac al toamnei si al vestului) si era considerat un simbol al prudentei, al prevederii, avand in vedere ca fructul comestibil al castanului a fost unul dintre primele alimente, inca din preistorie, iar mai tarziu s-a folosit frecvent ca substitut al cartofului, deoarece are in compozitie de doua ori mai mult amidon (din acest motiv castanul se mai numeste si „arbore de paine”).
In spatiul european (unde castanul a fost adus de romani, din Orientul Mijlociu), in perioada crestinismului timpuriu, fructul castanului, maroniu, cu miezul invelit cu o crusta lucioasa si coaja acoperita de tepi, era asociat cu multiple semnificatii: castitate, suprematia spiritului asupra materiei, dreptate, onestitate, siguranta, iubire.
Sarbatoarea castanelor, in anumite tari, este justificata si de faptul ca, in mitologiile lor, castanul, ca arbore, este imaginea cosmosului viu, in continua regenerare, legatura intre pamant si cer, stabilitate (avand radacinile puternic infipte in pamant), simbol al dezvoltarii unei familii, unei cetati, a unei semintii etc.
In timpurile mai apropiate de noi, in intreaga Portugalie, dar mai ales in partea de nord si la Lisabona, in fiecare an, pe 11 noiembrie, se desfasoara „Sarbatoarea castanelor” (Magusto). In familie, cu prietenii, in mijlocul naturii, se aprind focuri, se consuma castane fierbinti (cele mai bune sunt considerate cele preparate la foc de lemne), se bea vin si „jeropiga” (un amestec de vin si o alta bautura asemanatoare cu ceea ce noi numim tuica). Si in marile orase se pastreaza aceasta traditie, astfel ca, in ziua respectiva, oriunde, in baruri si restaurante, se pot consuma castane.
In Elvetia, in special la Tessin si Ascona, in octombrie, „Sarbatoarea castanelor” este un prilej pentru un fel de targ de toamna, unde se gasesc, din belsug, castane coapte, prajituri cu castane, miere cu aroma de castane, inghetata cu castane si alte preparate dulci. In multe standuri se gasesc si produse de artizanat si toti participantii se pot bucura de muzica traditionala.
In ultima duminica din octombrie, La Runaz, Valle d’Aosta, o regiune autonoma din Italia, „Sarbatoarea castanelor” este o celebrare a naturii, a fructelor (castanele) care, in iernile grele de altadata au hranit sate intregi. In aceasta zi, vanzatorii de castane impart fructele gratuit – fierte, coapte, cu suc de mere, cidru si vin alb – intr-o atmosfera cordiala, cu dans, muzica si cina festiva.
In mod similar se desfasoara Sarbatoarea castanelor si in Pays de Redon, o comunitate franceza, cu deosebirea ca, aici, sarbatoarea tine intreaga luna octombrie.
Tot la francezi, cu ocazia sarbatorii Saint Martin, se consuma castane, ca un gest de aducere aminte de vremurile de odinioara, cand se imparteau castane saracilor pentru a putea supravietui in perioadele grele de peste an.
Sarbatoarea castanelor Cu acelasi mesaj se impart castane si in Toscana (in centrul Italiei), dar de ziua Sfantului Simon, in fiecare tara existand legende care justifica asemenea asocieri intre sarbatori si pretuirea anumitor fructe, flori, copaci etc.
Iata ca, daca „Sarbatoarea Castanelor” de la Baia Mare este singulara in spatiul romanesc, in alte locuri exista manifestari similare. Pana la urma, este un prilej pentru locuitorii orasului de a se bucura de frumusetile toamnei, de bogatia roadelor, de a se intalni cu prietenii sau de a-si primi oaspetii. In acest an, 2011, la Baia Mare, se pare ca sarbatoarea se desfasoara cu si mai mult fast, timp de trei zile, in care li se ofera participantilor multiple posibilitati de distractie: concusuri, concerte pe toate gusturile, vernisaje, spectacole de teatru, focuri de artificii etc. A doua zi de sarbatoare coincide cu „Let’s Do It, Romania!”, un proiect de implicare sociala, desfasurat la nivel national, un gest de responsabilizare a fiecarui cetatean fata de natura si fata de comunitatea in care traieste.
„Sarbatoarea castanelor” de la Baia Mare este un semn ca orasul este viu si participarea unor delegatii din partea unor localitati infratite reprezinta o deschidere importanta, de care fiecare are nevoie pentru a progresa, dar si pentru a face cunoscute, in alte parti, traditiile si specificul romanesc.