In fiecare an de Sarbatoarea Sfintelor Pasti, in noaptea de Inviere, la Biserica Sfantului Mormant din Ierusalim se repeta un miracol cunoscut de credinciosi drept ,,Focul Sfant” – acea lumina care nu este aprinsa de mana omeneasca. Acesta minune anuala este atestata de foarte mult timp in lumea crestina inca din anul 1106.
In saptamana liturgica a Domnului Isus Hristos, evenimentul este televizat in direct in cateva tari locuite de crestini ortodocsi.
Ceremonia este mareata, ea incepe la pranz in Sambata Mare cu o rugaciune specifica citita de Patriarhul Ortodox al Ierusalimului impreuna cu tot sinodul bisericesc si o suita de arhimadriti, stareti de la diferite manastiri din Palestina, preoti monahi, frati si pelerini clerici. Ei stau in biserica pe doua randuri, intr-o ordine perfecta si asculta slujba in liniste. Patriarhul este descult, cu capul descoperit si imbracat in alb. Rugaciunea sa este facuta in trei limbi, pentru toti pelerinii: ,,Sa ne rugam sa vina Sfanta Lumina!”, tine cam o jumatate de ora, iar Patriarhul este tinut de diaconi in momentul cand cade in genunchi. Apoi rugaciunea de chemare a Sfintei Lumini se aude in Biserica: ,,Kirie eleison, Gospodi pamilui, Doamne milueste” in mai multe limbi. Ceremonia se face fara lumanari, doar la lumina unei candele aprinse. De la Biserica Invierii intreg alaiul se indreapta apoi spre Sfantul Mormant, timp in care se aud doar sunete de clopote si batai de toaca.
In jurul Sfantului Mormant, in fiecare an este prezent un numar foarte mare de pelerini, care se inghesuie peste tot, au in maini lumanari si asteapta nerabdatori avand privirile atintite spre Mormantul Sfant, sa se produca miracolul si sa ia lumina. Patriarhul si intregul sinod inconjoara de trei ori Sfantul Mormant si la fel fac toti pelerinii clerici. Apoi Patriarhul deschide usa mormantului, intra inauntru, ia cu mainile vata ce se afla pe lespedea de piatra, ea fiind de dinainte pusa acolo, aceasta se aprinde dar nu arde si iese cu lumina afara. In acel moment se aude doar strigatul de uimire al credinciosilor care simt o bucurie imensa la vederea acestui miracol. Patriarhul aprinde un numar de 33 de lumanari (cati ani a avut Hristos) si 12 candele (de la care iau lumina catolicii) pe care le distribuie catre credinciosi. Oamenii se inghesuie sa-si aprinda lumanarile de la Lumina Sfanta si astfel Pastele se transforma intr-o sarbatoare a bucuriei, luminii si biruintei.
Cand s-au aprins lumanarile, fiecare om este fericit ca a primit Sfanta Lumina, toacele de argint incep sa bata, clopotele realizate de Constantin cel Mare incep sa sune, iar Bisericuta este inconjurata de pelerini care canta: ,,Invierea Ta, Hristoase Dumnezeule, ingerii o lauda in ceruri…” Apoi in altarul Bisericii Invierii urmeaza sa fie continuata Sfanta Liturghie a Sambetei Mari. In jurul Sfantului Mormant se vor auzi in continuare glasurile bucuroase ale credinciosilor si sunetele puternice ale clopotelor bisericii.
Sunt cunoscute marturii ale pelerinilor care spun ca Focul Sfant nu arde parul, mana sau fata in primele 33 de minute dupa ce s-a aprins. Inainte de a intra Patriarhul in mormant, acesta este controlat de o persoana din partea guvernului istraelian sau de o autoritate militara pentru a se demonstra ca nu are nimic asupra sa si nici in mormant nu exista nimic care ar putea aprinde flacara.
Focul Sfant a fost mentionat pentru prima data in sec al IV-lea. Miracolul a fost descris detaliat intr-o carte scrisa de staretul rus Daniel, care a fost prezent la ceremonia din anul 1106. El mentiona in textul sau ca flacara avea o stralucire albastruie care se datora cupolei de deasupra altarului. In anul 1579, Patriarhul armean s-a rugat toata ziua si toata noaptea ca sa primeasca Focul Sfant, dar focul a lovit in mod miraculos o coloana de marmura de la intrare si Sfanta Lumina s-a aprins in varful acesteia. Un Patriarh ortodox care statea in picioare alaturi de un alt cleric a pus o scara si a aprins o candela cu Sfanta Lumina din varful stalpului. De atunci, multi dintre credinciosi ortodocsi cinstesc acea coloana, care poarta in continuare marcaje si o crapatura profunda creata de fulgerul de la Focul Sfant.
Interesant este faptul ca aceasta flacara nu arde mana la atingere si astfel multi pelerini tin mainile in flacara si nu sunt arsi deloc.
Lumina Sfanta apare de Paste si doar la ortodocsi. In Biserica nu se intra cu aparat de fotografiat, iar ziua singura lumina este cea de la soare. In ultimii ani s-a constatat ca miracolul de a nu arde mana care este tinuta in flacara dureaza tot mai putin, iar Sfanta Lumina se produce tot mai tarziu.
