Sarpele indigo este cunoscut si sub numele de cribo sau denumirea stiintifica de Drymarchon corais. Habitatul sau este exclusiv terestru, cuprinde zonele nisipoase, dar si cele cu mlastini si paduri tropicale din sudul regiunilor din SUA, in Florida, Mexic, America Centrala si nordul Americii de Sud.
Cu o lungime ce poate atinge aproape 3 metri, acest șarpe este un prădător oportunist, utilizându-și agilitatea și forța pentru a-și captura prada. Deși nu este veninos, șarpele indigo joacă un rol important în ecosistemele în care trăiește.
Caracteristicile fizice și adaptările șarpelui indigo
Exemplarele adulte pot ajunge la lungimea de 2,1-2,9 m si au corpul subtire dar robust, aproape triunghiular, acoperit de solzi desi, netezi si stralucitori. Pe spate solzii sunt mai mici, iar pe burta mai mari si mai lati. Coloritul este variabil, depinde de zona in care traieste, pe partea dorsala poate fi maroniu-galbui, maro-inchis, aramiu sau negru, iar pe cea ventrala in nuante mai deschise.
Exemplarele tinere au partea ventrala in nuante rosiatice, iar pe cea dorsala prezinta zone cu pete albe si albastre. Capul este alungit, ochii mari cu irisul de culoarea neagra, limba destul de lunga si bifurcata, iar coada ingusta si scurta.
Scheletul sau este foarte flexibil, alcatuit din numeroase vertebre ce au fiecare cate 2 apofize care opresc rasucirea coloanei, pe toata lungimea corpului coastele sunt prinse de vertebre, iar in zona cozii acestea lipsesc.
Hrana și comportamentul prădătorului terestru
Sarpele indigo nu este veninos, este activ mai ales in timpul zilei cand isi detecteaza si localizeaza prada cu simturile sale complexe si o prinde prin miscari bruste asupra ei, presand-o de peretele vizuinii sau strangand-o prin incolacire.
Fiind activ în timpul zilei, șarpele indigo se bazează pe simțurile sale ascuțite pentru a localiza prada.
Dupa ce o sufoca o inghite intreaga, maxilarele sale se pot deschide destul de larg, oasele craniului au o structura usoara si articulatii lejere ce permit acest lucru. Se hraneste cu diferite animale de dimensiuni mici, cu mici mamifere si rozatoare, soparle, amfibieni, alte specii de serpi si pasari.
Reproducerea și ciclul de viață al șarpelui indigo
La aceasta specie reproducerea este ovipara, dupa imperechere cu masculul femela depune 4-12 oua netede in vegetatia umeda de la nivelul solului, in stratul de frunze moarte, in vizuini sau pe sub bustenii culcati la pamant.
Sarpele indigo face parte din ordinul Squamata, familia Columbridae si nu este o specie pe cale de disparitie. Exista mai multe subspecii ale acestui gen – toate se gasesc in numar mare in America Centrala de Nord si de Sud: Drymarchon melanurus melanurus, Drymarchon corais, Drymarchon margaritae, Drymarchon caudomaculatus, Drymarchon melanurus erebennus si Drymarchon couperi.
Amenințări și conservarea șarpelui indigo
Deși nu este considerat o specie în pericol de dispariție, populația șarpelui indigo este afectată de pierderea habitatului și fragmentarea teritoriilor din cauza extinderii agriculturii și urbanizării. În Florida, subspecia Drymarchon couperi este protejată prin lege, iar eforturile de conservare includ protejarea habitatelor naturale și educarea comunităților locale despre importanța acestei specii în ecosistem.
Video – Sarpele indigo (Drymarchon corais):
