Sarpele-jartiera comun traieste intr-un habitat semiacvatic din regiunile Americii de Nord. Este un mare iubitor de uscat dar si de apa, de aceea va prefera mereu zonele din apropierea raurilor, iazurilor si altor cursuri de ape. Hrana sa consta din pesti, rame, mamifere, pasari, melci, viermi si amfibieni. Mananca si salamandre, in timp a devenit imun la secretiile toxice ale acestora.
Habitat și distribuție geografică
Această reptilă semiacvatică este recunoscută pentru dungile sale colorate, dar și pentru comportamentele sale neobișnuite, cum ar fi hibernarea în grupuri mari și imunizarea la toxinele salamandrelor.
Se remarca prin faptul ca in perioada de reproducere alege zonele nordice pentru a se imperechea. Acest lucru il diferentiaza de celelelalte specii de serpi care traiesc in acelasi habitat din America de Nord. De asemenea, sarpele-jartiera comun are obiceiul sa hiberneze in nordul acestui continent, un numar mare de exemplare se aduna la un loc, formand grupuri mari care primavara ies din amortire si ofera observatorului un spectacol impresionant dar in acelasi timp bizar.
Caracteristicile fizice ale șarpelui-jartieră comun
Exemplarele adulte au lungimea corpului de 0,65-1,3 m (in cazuri exceptionale si de 1,5 m), iar coloritul lor deosebit explica de ce aceasta specie a fost numita sarpele-jartiera comun. Intre masculi si femele apare un dimorfism sexual pus in evidenta de lungimea corpului. Spre deosebire de femele (care sunt mai mari) masculii au corpul lung de cel mult 0,6 m.
Numarul de exemplare este mare pe continentul nord-american, ele pot fi recunoscute usor dupa dungile lungi de culori diferite care se intind de la cap si pana la varful cozii, pe partea superioara. Au corpul destul de lung si subtire, acoperit complet cu solzi puternic carenati. Capul este mic si intunecat, usor alungit, botul scurt si rotund, limba bifurcata la varf.
Reproducerea și ciclul de viață al șarpelui-jartieră comun
Perioada de imperechere are loc de obicei primavara, cand ies din hibernare.
Reproducerea este ovovivipara, femela naste un numar de 5-20 pui vii, uneori si mai multi. Acestia, la nastere, sunt inconjurati de o membrana subtire ce trebuie sparta imediat pentru a putea respira. Acesti serpi sunt o sursa de hrana pentru pasarile de prada si mamifere.
Sarpele-jartiera comun face parte din ordinul Squamata, familia Colubridae si are denumirea stiintifica de Thamnophis sirtalis. In America de Nord exista 12 specii de sarpe-jartiera care difera prin lungimea corpului si colorit.
Cele mai cunoscute specii de astfel de serpi sunt: Thamnophis sirtalis tetrataenia (care are dungi rosii si negre pe partea dorsala a corpului si capul rosu-intens) si Thamnophis sirtalis sirtalis (care are capul verde-masliniu, dungi negre cu sau fara pete rosii pe partea superioara a corpului si partile laterale gri).
Rolul ecologic al șarpelui-jartieră comun
Șarpele-jartieră comun are un impact semnificativ asupra ecosistemelor locale. Acționează ca prădător al unor specii de amfibieni, pești și rozătoare mici, contribuind la controlul populațiilor acestora. De asemenea, este o sursă importantă de hrană pentru păsările de pradă, vulpi și alte mamifere carnivore. Capacitatea sa de a rezista la toxinele salamandrelor îl face un prădător unic și crucial în regiunile umede.
Importanța conservării șarpelui-jartieră comun
Deși șarpele-jartieră comun este considerat o specie abundentă, anumite subspecii sunt amenințate de distrugerea habitatului și de poluarea apelor. Măsurile de conservare includ protejarea zonelor umede și reducerea utilizării pesticidelor care afectează indirect populațiile acestui șarpe. Înțelegerea rolului său în ecosistem este esențială pentru menținerea echilibrului natural în regiunile pe care le populează.
Video – Sarpele-jartiera comun (Thamnophis sirtalis):
