Sarpele-tigru (Python molurus)Sarpele-tigru (Python molurus) face parte din familia pitonilor, este cunoscut si sub numele de pitonul indian, sau pitonul de stanca si traieste in regiunile tropicale si subtropicale din sudul si sud-estul Asiei. In prezent se cunosc doua specii: Python molurus molurus si Python molurus bivittatus. Python molurus molurus are lungimea corpului de 4 m si traieste in India si Sri Lanka, iar Python molurus bivittatus poate uneori avea si 6 m lungime, iar aria sa geografica se intinde din India de Nord, Thailanda, Vietnam si pana in China de Sud. In Myanmar (partea de nord-vest), Nepal, India de Nord-Est apar ambele specii. Sarpele-tigru poate fi intalnit in zone aride, nisipoase, stancoase, in paduri uscate, dar si in regiuni mai inalte, in padurile de bambus din Nepal la altitudini de pana la 1800 m sau in regiunile muntoase din Vietnam la altitudini de 1200 m.

Python molurus molurusDuce un mod de viata semi-acvatic, in apa se misca mult mai rapid decat pe uscat, este un inotator excelent. Obisnuieste sa stea complet cufundat in apa, lasand afara doar varful botului cu narile pentru a putea respira. Pe sol se misca destul de incet, pare letargic si timid chiar si in mediul sau natural, uneori cand este atacat incearca sa scape iar alteori suiera, ataca sau musca. Muscatura sa nu este periculoasa si nici veninoasa pentru om.

In functie de zona unde traieste sarpete-tigru poate avea pielea de culoare galbuie sau albicioasa, cu modele ale caror nuante variaza de la cafeniu la maro-inchis si negru. Pe spate petele sunt mai mari si uneori au forme dreptunghiulare si o nuanta mai inchisa, pe partile laterale ale corpului petele sunt de dimensiuni diferite (vaziaza de la o specie la alta) iar pe partea ventrala coloritul este mai luminos. Toate exemplarele prezinta marcajul caracteristic in forma de sageata, de culoare maro (in diferite nuante) cu o pata alba in mijloc, in zona de deasupra capului.

Adultii au corpul puternic, masculii sunt intotdeauna mai mici dacat femelele. Capul este robust, ochii sunt pozitionati pe partile laterale, astfel incat ii faciliteaza un domeniu vizual de 135º. Fiecare ochi este acoperit cu un solz transparent ce poarta numele de lentila si care in momentul cand sarpele naparleste este si el inlocuit. Ca si la alte specii de pitoni botul sarpelui-tigru este scurt si prezinta doua organe senzoriale profunde (pozitionate intre ochi si narile verticale), prin care detecteaza radiatiile infrarosii, ele il ajuta sa observe cu usurinta mamiferele cu sange cald chiar si atunci cand merge la vanatoare pe timp de noapte. Pe maxilarul superior are 18-19 dinti subtiri, ascutiti si alungiti, iar pe cel inferior are 16-19 dinti de lungimi egale.

Citește și:  Pasărea Emu (Dromaius novaehollandiae), cea mai înaltă specie din Australia

Python molurus bivittatusHrana acestor serpi consta din mamifere, pasari, reptile, iar uneori prinde si animale de marimea unui cerb. Vaneaza broaste, lilieci, soparle, rozatoare, dar si gazele, caprioare, cerbi pe care ii pandeste, ii prinde si ii asfixiaza cu putere. Uneori isi tine strans prada si cateva ore, pana ce aceasta moare, apoi o inghite si o digera foarte incet. Animalele mai mici sunt digerate in cateva zile, insa cele mari in cateva saptamani sau chiar luni. In momentul cand observa prada, se apropie de ea miscandu-si coada si se repede brusc cu gura larg deschisa. Prada stransa cu putere este in imposibilitatea de a respira si astfel cedeaza, nu se mai zbate si moare, iar apoi este ingerata de la cap. Acest sarpe poate inghiti o prada mai mare decat diametrul sau, deoarece oasele maxilarelor sale nu sunt conectate intre ele. Este un animal nocturn si crepuscular, care in noptile foarte reci si zilele toride sta ascuns in pesteri, crapaturile stancilor, in iarba inalta, in desisul paduriii, in trunchiurile de copaci tubulare sau in gropi sapate in pamant. Nu suporta cladura foarte mare cu umiditate scazuta, de aceea este frecvent intalnit in apropierea apelor. In lunile foarte reci, din decembrie pana in februarie intra in hibernare, iar in lunile foarte calde de vara are o activitate predominant nocturna.

La aceasta specie reproducerea este ovipara, femela depune de obicei un numar de 15-55 de oua (uneori si mai multe), in adancituri in sol sau in scorburi si apoi se incolaceste in jurul lor pe timpul perioadei de dezvoltare a acestora, care dureaza aproximativ 2 luni. Este capabila sa-si creasca temperatura corpului peste nivelul mediu prin intermediul constractiilor musculare. In timpul incubatiei oualor femela nu paraseste cuibul si nu se hraneste. Dupa eclozarea oualor, apar puii care au lungimea corpului de 45-60 cm, cantareasc cca. 80-150 g si cresc foarte rapid. Puii ajung la maturitatea sexuala la 36 de luni. Speranta de viata la sarpele-tigru in mediul lui natural este de aproximativ 30 de ani.

Sarpele-tigru face parte din ordinul Squamata, familia Pythonidae. Aceasta specie este in prezent protejata prin lege, un numar mare de exemplare a fost afectat foarte mult de distrugerea habitatului natural, multi serpi au fost ucisi de localnici pentru pielea lor fina, pentru carnea comestibila sau grasimea cu rol de medicament.

Video – Sarpele-tigru (Python molurus):

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.