Schwerin, un mic punct pierdut pe marea hartă a Germaniei, e locul unui vis împlinit, al unei grandioase incursiuni într-o poveste, cu cenușărese și prinți și palate de cleștar și alte ingrediente poetice și romanțioase. Chiar dacă nu mi-am pierdut condurii pe treptele castelului la miezul nopții, chiar dacă a lipsit petrecerea și caleașca și prințul însuși și povestea a fost, mai degrabă, ca-n basmul unde ceasul s-a oprit în loc odată cu somnul prelung al frumoasei adormite, timpul petrecut la Schwerin a fost de pură trăire, de copleșitoare emoție, de călătorie spre mine însămi. Port în mine un dor de călătorie, un dor de cunoaștere, un dor de trăire. Și, ca orice femeie, un dor de poveste împlinită și acolo, la Schwerin, așa m-am simțit, într-o zi de vară (mohorâtă, e drept, dar acesta a fost doar un detaliu trecut cu vederea), în 2013. Ca într-o pagină de poveste.
Schwerin e un orășel german autentic, e cea mai mică capitală de land din Germania, situat în zona Mecklenburg-Vorpommern, în nord-vestul țării, la aproximativ 100 km de Hamburg și 200 față de Berlin, cu o arhitectură somptuoasă specifică locului, o măiastră îmbinare de natură și creații ale omului. Orașul s-a dezvoltat pe malul lacului Schwerin care se învecinează cu alte 12 lacuri. I s-au atribuit, de-a lungul timpului, mai multe renume – Oraș al celor șapte lacuri și păduri, Veneție a Germaniei, Neuschwanstein din nord, toate acestea reflectând o bucățică din realitatea care se regăsește acolo.
Atracția principală a acestui mic orășel o reprezintă cel mai frumos castel pe care l-am văzut eu vreodată, Castelul Schwerin, așezat pe-o mică insulă între lacurile Schwerin și Burgsee. Construit în secolul zece, inițial fiind un fort, a fost transformat într-un palat de-abia în secolul al XVI-lea, adăugându-i-se elemente de confort și decorațiuni, alături de cele de apărare și siguranță. Timp de mai multe secole, palatul a fost locuința ducilor de Mecklenburg, având, de-a lungul timpului, și destinație de muzeu sau de colegiu pedagogic, acum servind drept cancelarie pentru conducerea landului. În plus, în incinta Palatului, în prezent, se organizează grandioase transpuneri în scenă ale multor opere celebre, de la Pucini la Verdi, au loc festivaluri, unul dintre cele mai importante și cunoscute fiind Schwerin Castle Festival la care participă anual mii de iubitori ai muzicii clasice.
Ca orice alt palat, și Schwerin are o legendă care spune că, demult, locul a fost un templu păgân, iar atunci când creștinismul a ajuns în Germania, zeii păgâni și-au căutat scăparea în apele lacurilor, doar unul dintre ei rămânând și transformându-se într-o fantomă reprezentată de un pitic care bântuie sălile și grădinile palatului, făcând glume și speriindu-i pe cei care se află în zonă. Imaginea piticului – Petermännchen – a fost transformată în sursă locală de venit, în Schwerin găsindu-se peste tot suvenire turistice cu fantoma îmbrăcată în verde a castelului, existând chiar și un tur ghidat prin zonele unde acesta ar bântui.
Ziua în care am ajuns și descoperit eu acest mic oraș pitoresc a fost una întunecată de iunie, caldă, însă fără soare. Castelul mi-a părut ireal sub cerul cenușiu – exact ca și castele din poveștile lui Walt Disney, mărginit fiind de ape și grădini verzi impresionant de frumos aranjate și îngrijite. Grădinile generoase ale castelului îi poartă pe turiști – eu m-am bucurat de o zi în care locul respira relaxat, nefiind sufocat de vizitatori și-am fost extrem de recunoscătoare pentru acest lucru – pe alei trasate în linii perfecte, printre copaci îngrijiți, pajiști verzi și ochiuri de apă cu nuferi regali, șiruri de bănci vopsite-n alb, tufe de trandafiri înfloriți și multă, neobișnuit de multă liniște. Terasele interioare ale castelului care oferă privești superbe ale lacurilor din jur, pavilioanele retrase care îmbie la intimitate, turnurile castelului, toate stârnesc imaginația și contribuie la trăirea de poveste pe care locul o insuflă. Mi-am petrecut câteva ore de frumoasă singurătate pe-acolo, plimbându-mă pe aleile castelului și visând cu ochii deschiși. Mi-am oferit timp în care doar să privesc, să admir, să mă bucur, să las liniștea locului să-mi pătrundă în suflet, fără graba și iureșul vieții de zi cu zi. Apoi, după o plimbare rătăcită pe străduțele cochete ale orășelului, în piața centrală, Marktplatz, unde avea loc un spectacol de muzică clasică, m-am bucurat de-o seară trăită pe ritmuri elegante și înalte vibrații emoționale. A fost frumos, acea frumusețe copleșitoare a clipelor de viață pe care le primim ca pe un dar, acea bucurie de-a fi și de-a găsi într-un loc ceva ce, de fapt, te duce mai aproape de tine însuți.
Dacă sunteți prin acea parte a Germaniei, în drum spre o altă destinație, cum am fost eu, sau într-o incursiune în lumea castelelor acestei țări, merită să faceți un popas la Schwerin. Plimbați-vă prin grădinile maiestuoase ale castelului, vizitați câteva dintre sălile palatului (o parte dintre ele sunt deschise publicului contra unei taxe), odihniți-vă pe terasele cochete din centrul orașului sau pe pajiștile verzi parcă pictate și lăsați-vă sufletul și mintea să trăiască o filă de poveste! Frumoasă și autentică, departe de zgomotul vieții cotidiene. E o adevărată încărcare cu frumos, bucurie și energie.
Germania a fost/este mai mult decât istoria zbuciumată, Berlinul fremătând de viață și controverse, brânza brie, berea, satele pitorești și atitudinea impozantă a oamenilor. Germania este o țară cu clasă, o țară a disciplinei și-a traiului bun, o țară a castelelor de basm – Castelul Neuschwansteineste, unul dintre obiectivele turistice cele mai de seamă ale lumii. Însă, pentru mine, Germania înseamnă, mai mult decât orice, aerul acela de poveste pe care l-am descoperit și trăit acolo, într-o zi la Schwerin.
