Istoria unei tari se reflecta, intr-o oarecare masura, in obiceiurile oamenilor, in modul lor de a trai si, de ce nu, in felul in care acestia percep ceea ce se intampla in jurul lor, fie ca ne referim la acele tari mici, despre care nu se cunosc foarte multe, fie la cele vizitate an de an de milioane de turisti. Tocmai, fiecare tara isi rezerva o parte din istoria si obiceiurile ei exact pentru sine, putini fiind turistii care sa se bucure de aceasta parte de cultura. Pe de alta parte, este stiut faptul ca fiecare tara incearca sa exploateze fiecare zona, obiectiv turistic, fiecare obicei ori parte a culturii sale, insa chiar si asa, tot ramane neexploatata acea minunata bucata din cultura unei tarii, indiferent de perioada pe care un turist o petrece acolo.
Numai ca, se spune, nu este si cazul Scotiei, o tara mica, despre care nu se stiu foarte multe, ba mai mult decat atat, putini dintre noi stiu vreo personalitate care sa fi trait in Scotia. Stim, de pilda, ca Austria ni l-a dat pe Wolfgang Amadeus Mozart, Anglia, pe Charles Dickens, Franta, pe Ioana d’Arc si, de ce nu, Romania, pe Nadia Comaneci, in schimb, atunci cand vorbim despre Scotia, nu ca este posibil sa cadem serios pe ganduri, ci este mai mult decat probabil sa ne dam un raspuns evaziv, lipsit de vreun sens, in pofida faptului ca Scotia, spre exemplu, ni l-a oferit pe Alexander Graham Bell, cunoscut drept cel care a inventat telefonul. Insa nu acest aspect trebuie sa-l cunoastem despre Scotia, in cazul in care ne dorim cu ardoare sa o vizitam, ci faptul ca este o tara foarte frumoasa, e drept ca nu la fel de exotica precum Islanda, dar o tara care le poate oferi turistilor o experienta de-a dreptul nemaipomenita.
Si, ca tot vorbeam despre acea bucata de cultura pe care fiecare tara si-o rezerva pentru sine, Scotia este doar o bucata de cultura, insa, in acelasi timp, un tot unitar, cu locuri minunate si cu o cultura fascinanta. Si sa nu ne imaginam ca doar vizitand o anume zona, nu vom intelege cam care este spiritul tarii, cam cum sunt oamenii, ba dimpotriva, Scotia ne ofera acest privilegiu, de altminteri, exploatat la maximum. Apoi, trebuie sa recunoastem ca, odata ce am ajuns in Scotia, vom avea nevoie nestavilita de a vizita cat mai multe locuri, ne vom dori chiar sa facem parte din acele fascinante locuri, respectiv sa petrecem cat mai mult timp cu putinta.
Pentru cei care sunt interesati de istoria whisky-ului, Scotia este o alegere mai mult decat inteleapta, sa nu mai mentionam ca acestia vor avea ocazia de a degusta una dintre cele mai fine bauturi din lume, exact intr-una din casele ei. Parte a Marii Britanii, Scotia are capitala la Edinburgh, populatia avand doar un sfert din cea a tarii noastre, mai cu seama, 5 milioane de locuitori. Si totusi, capitala tarii este al doilea oras ca marime din Europa, fiind, totodata, si unul dintre cele mai importante centre economice ale batranului continent.
Scotia a reusit intotdeauna sa-si impresioneze turistii, prin peisaje uluitoare, ospitalitate si printr-o cultura unica in Europa. De la dealurile Dumfries si Galloway pana la varfurile Cairgorms, tara le ofera turistilor o varietate impresionanta de locuri si simtiri, cultura si exotism, dar si simboluri si, bineinteles, whisky. Ba mai mult decat atat, peisagistica tarii este suprinzator de variata pentru o tara atat de mica, am putea spune chiar, ca este spectaculoasa. Insulele ofera tot: de la piscuri stancoase si dealuri, la dune de nisip si plaje extrem de bine intretinute. De asemenea, reteaua de drumuri este iarasi bine intretinuta, fiind parca in asentimentul locurilor minunate dimprejur.
Sheltland, doua lumi: Scotia si Norvegia, o singura cultura
Si cand vorbim de insule, ne referim bineinteles la Sheltland, arhipeleagul de insule din nordul Scotiei. Dincolo de orice, Shetland ofera mult mai mult decat arata: istorie si cultura, peisaje si iarasi istorie, dar si senzatia evidenta ca aceasta lume este una accesibila tuturor, cu atat mai mult cu cat, Shetland dainuie de secole. In fapt, trebuie sa vorbim de doua lumi, nicidecum de una, respectiv de cea a Scotiei, dar si de cea a Norvegiei. Cum extinderea populatiei scandinave a dus la penurie, oamenii din acele parti aveau sa se deplaseze treptat in cele mai indepartate zone, doar pentru a-si asigura hrana. De fapt, expansiunea ar putea fi considerata mai degraba invazie, mai ales ca Shetland a fost colonizat in timpul secolelor al VIII-lea si al IX-lea.
Piratii scandinavi, sau vikingii au facut din arhipeleagul de insule un fel de centru al expeditiilor pe mare, majoritatea dintre acestea fiind indreptate impotriva Norvegiei, dar si impotriva coastelor din cealalta parte a Scotiei. Ca raspuns, in anul 875, regele norvegian Harald Harfagre a anexat arhipeleagul Shetland, dar si Orkney. In cele din urma, insulele aveau sa fie populate de crestini, iar treptat, si ceilalti locuitori aveau sa fie practic fortati, amenintati chiar cu moartea, sa imbratiseze crestinismul prin botez. Regele Olav Tryggvasson, in timpul unei vizite in Orkney, a dat de inteles ca oamenii care nu vor fi botezati vor fi omorati prin incendierea fiecarei insule pagane. Imediat de la aceste amenintari, contele Sigurd the Stout a facut tot ce i-a stat in putinta pentru a crestiniza Shetland, cu atat mai mult cu cat chiar si viata sa era in pericol.
In sfarsit, dorintele norvegienilor, dar si pretentiile vizavi de arhipeleagul Shetland erau tot mai mari, drept pentru care, in anul 1194, s-au iscat o serie de rebeliuni impotriva Regelui Sverre Sigurdsson al Norvegiei. Chiar si asa, aceste rebeliuni au culminat cu victoria Norvegiei, arhipeleagul din Scotia afundandu-se si mai tare sub dominatia norvegienilor. Prin secolul al XIV-lea, desi Shetland si Orkney au ramas provincii norvegiene, influenta Scotiei crestea simtitor. Iar din cauza unor datorii pe care Norvegia nu le platise, legatura arhipeleagului Shetland cu tronul Scotiei era din ce in ce mai mare. Si totusi, arhipeleagul din nordul Scotiei s-a dovedit a avea, in acelasi timp, o legatura si mai puternica fata de Norvegia.
Dupa alte perioade zbuciumate, a urmat dominatia britanica, acesta fiind mai degraba momentul in care arhipeleagul Shetland a inceput sa se desprinda incet de orice dominatie straina, in pofida faptului ca se simtea acea influenta norvegiana. Ba mai mult decat atat, chiar si astazi, Shetland, prin diversitatea si unicitatea sa, imbina doua culturi, conferind locurilor sale o frumusetea nemaintalnita in Scotia, chiar si in Europa. Si nu putem sa uitam de calitatea luminii care insufleteste fiecare peisaj, ii deschide culorile, Shetland fiind un adevarat paradis pentru impatimitii artei fotografice si nu numai.
Totodata, toate locurile frumoase sunt accesibile turistilor, insa chiar si asa, arhipeleagul din nordul Scotiei este o aventura a explorarii, prin prisma vietii salbatice, a peisajelor spectaculoase, dar si a influentei atat de vizibila pe care vikingii au lasat-o acestei zone. Turistii pot vizita Muzeul Shetland Crofthouse, dar si Biserica Haroldswick, cea mai nordica biserica ce a fost construita in Regatul Unit. Dar ceea ce face cu adevarat special acest arhipeleag sunt peisajele, care ne pot taia respiratia.
Perthshire – o „Mecca” a celor ce iubesc peisajele spectaculoase
Regiunea Perthshire se afla in inima Scotiei, fiind considerata poate cea mai frumoasa zona din tara. Peisajele minunate nu sunt singurele atuuri ale aceste regiuni, ci si viata salbatica, ce, pentru cercetatori, reprezinta un adevarat centru al expresiei unui mediu natural bine conservat. Perthshire este, totodata, considerata si capitala aventurii, turistii putand admira locuri unice in Europa si-n lume, de o frumusete nemaiintalnita.
Si bineinteles ca aici sporturile extreme sunt la ele acasa, mai ales daca ne gandim la rutele periculoase, dar pline de adrenalina, pe care impatimitii de sporturi extreme le aleg an de an. Dar Perthshire este mult mai mult decat atat: este o reinsufletire a naturii, a ideii in sine, acceptata unanim de oamenii de astazi, cu atat mai mult cu cat combinatiile peisajelor ne dau senzatia ca Perthshire formeaza mai multe lumi. Lacurile si muntii, padurile si dealurile verzi din timpul sezoanelor calde pot fi unele dintre motivele pentru care Scotia trebuie vizitata.
Edinburgh, „ceea ce Parisul ar trebui sa fie”
Poate unul dintre cele mai frumoase orase ale lumii este Edinburgh, iar daca nu este astfel, cu siguranta, este una dintre cele mai frumoase capitale ale Europei. Arhitectura sa magnifica, de la cladirile inalte pana la cele mici, cu importanta istorica, ne aduc in prim plan un oras medieval, puternic industrializat, dar care si-a pastrat, de-a lungul secolelor, unicitatea si bunul gust, imbinand istoria si timpurile moderne. Se spune ca lumea ar fi mult mai frumoasa daca ar incapea in Edinburgh, ceea ce este in totalitate adevarat.
Si imprejurimile sunt asemenea, poate si mai spectaculoase ca orasul in sine, acestea oferind exact acea gura de aer proaspat pe care orice turist, obosit de agitatia unei capitale europene, o cauta la finalul unei zile. Si desi intreaga Scotie este infuzata in istorie, impregnata in urmele vremurilor, despre imprejurimile capitalei Edinburgh s-ar putea spune ca respira prin istoria conservata atat de bine in zidurile monumentelor, a peisajelor, dar si a povestilor ce inconjoara fiecare zona in parte. Iar daca ne-am intrebat vreodata care este casa in care golful, poate cel mai nobil dintre sporturi, s-a nascut, aflati ca este Scotia, mai precis Edinburgh.
Si bineinteles ca atat in Edinburgh, cat si prin imprejurimi, ne vom putea bucura de parcuri si de alte zone in care natura pare ca dainuie in istoria celor mai indepartate timpuri. In definitiv, fiecare pas ori privire va fi o revelatie, o descoperire, caci Scotia, pe langa faptul ca ne ofera peisaje de neuitat, ne si invata ca o natiune poate supravietui vremurilor grele prin cultura si exact prin istoria, pe care si-o accepta si din care intelege exact ceea ce trebuie.
Insa Edinburgh nu este un paradis doar pentru cei care iubesc natura, activitatile in aer liber, dar si pentru turistii dornici sa se distreze altfel, cumva diferit fata de cum o faceau de regula. Viata de noaptea a capitalei Scotiei este pe cat de variata, pe atat de interesanta pentru turisti. Restaurante si pub-uri, cluburi si localuri care mai de care mai unice, toate acestea le pot oferi turistilor straini senzatia ca se afla cu un secol inaintea omenirii. Plus, sa nu uitam ca Edinburgh este considerata capitala barbatilor singuri, in cautare de o partenera, dar si-n cautarea de aventura.
Cu alte cuvinte, un barbat singur nu se va simti stingher in Edinburgh, cum s-ar simti, de pilda, in Paris, supranumita capitala indragostitilor. Dar Edinburgh este un oras si pentru femei, mai ales daca ne indreptam atentia spre zonele in care acestea se pot bucura de una dintre cele mai antrenante pasiuni ale lor, si-anume cumparatorile. In fapt, capitala Scotiei este un oras care ii se adreseaza tuturor tipurilor de turisti, fie ca vorbim de familii, cupluri ori oameni care calatoresc singuri. Sa nu uitam insa nici turistii care gusta arta si calatoresc, de regula, pentru a lua pulsul noilor tendinte in materie de arta. Edinburgh este, iarasi, locul potrivit pentru a admira operele de arta ale unor artisti faimosi si nu numai. In capitala Scotiei turistii pot vizita cinci Galerii Nationale, dar si altele mai mici, organizate chiar de artisti contemporani. Nu putem uita Castelul Edinburgh, Gradinile Princess Street ori Jupiter Artland, toate aceste obiective turistice fiind vizitate an de an de sute de mii de vizitatori.
Scotia este, asadar, tara care le poate oferi spre vizitare turistilor o varietate mare de obiective turistice, dar si peisaje nemaiintalnite, locuri in care natura si istoria formeaza o lume magnifica, unica in Europa, pentru fiecare categorie de turisti. Iar acea bucata, parte a culturii pe care fiecare tara, pana la urma, si-o rezerva pentru sine este, cel putin in ceea ce priveste Scotia, reprezentativa pentru spiritul pe care il putem intalni daca vizitam aceasta tara. Sa ne gandim, de pilda, la Castelul Crichton ori la Castelul Craigmillar, la Palatul Linlithgow, si vom intelege ca nu istoria sau cultura sunt cele care ii confera unei tari unicitate, ci spiritul, imaginea de ansamblu din jurul acestora.
