Ce stim despre marele scriitor Charles Dickens

Charles Dickens este un scriitor englez reprezentativ pentru realismul secolului al XIX-lea, cunoscut prin opere precum Marile sperante, Aventurile lui Oliver Twist, David Copperfield, Martin Chuzzlewit, Dombey si fiul, Timpuri grele, Dugheana cu vechituri (Pravalia cu antichitati), Documentele postume ale clubului Pickwich, Nicholas Nickeby, Barnaby Rudge, Poveste despre doua orase (ultimele doua, romane istorice).

In epoca i se spunea si Boz, pseudonim pe care scriitorul l-a folosit pentru a semna articolele inspirate de diverse campanii electorale si publicate in presa vremii, sub titulatura „Schitele lui Buz” („Sketches by Boz”).

Nascut in localitatea Portmuth, din Hampshire, pe data de 7 februarie 1812, Charles John Huffam Dickens a avut o copilarie fericita, intr-o familie care apartinea nobilimii mijlocii, cu o situatie materiala buna. Citea, cu mare placere, romane de aventuri in voga, la vremea aceea, si primii zece – doisprezece ani din viata s-au scurs firesc, pana cand nesabuinta tatalui (fire boema, mare amator de distractii) i-a lasat saraci, astfel incat familia ajunge la inchisoarea datornicilor. La numai doisprezece ani, Charles Dickens este nevoit sa gaseasca o modalitate de a castiga bani pentru sine si pentru familia sa, se angajeaza ca muncitor la o fabrica de ghete unde lucreaza zece ore pe zi. Chiar daca, dupa un timp, familia si-a revenit din punct de vedere financiar, gratie unei mosteniri, copilul continua sa munceasca, la insistentele mamei, fapt pe care Dickens nu-l va uita si nu-l va ierta niciodata. De altfel, in multe dintre romanele sale, scriitorul de mai tarziu va valorifica aceste experiente dramatice care i-au marcat destinul. Pana la varsta maturitatii, cand romanele sale l-au facut celebru si bogat (a reusit chiar sa-si cumpere o impresionanta proprietate, aproape de Rochester – Gad’s Hill – pe care o admira din copilarie), Charles Dickens a lucrat, pe rand, la un cabinet de avocatura, apoi, ca stenograf si ziarist. A fost un tata responsabil (a avut zece copii), dar un sot infidel (cea mai pasionala poveste de dragoste a trait-o alaturi de o actrita Ellen Ternan – pe care a cunoscut-o cand el avea 45 de ani).

Scriitorul se stinge din viata la numai 58 de ani, in 1870, in urma unui atac de cord.

Vasta opera a lui Charles Dickens ofera o imagine monografica a societatii engleze din prima jumatate a secolului al XIX-lea, in sensul ca sunt surprinse medii sociale dintre cele mai diverse si tipologii specifice acestor realitati: case de tara, de obicei, saracacioase, palate, pravalii, ateliere ale unor mici mestesugari, hanuri, scoli, inchisoarea datornicilor (legata strict de un episod biografic, mentionat anterior) – toate, cu scopul de a crea o imagine verosimila a lumii engleze de acum un secol si jumatate, in care personajele sunt conditionate si dominate, in mare masura, de mediu (forte economice si sociale), epoca si ereditate. Este un univers in care masura tuturor lucrurilor este data de bani, de avere si, implicit, de pozitia in societate, aspecte care diminueaza (chiar desfiinteaza) sentimentele.

Fara indoiala, cel mai cunoscut roman al lui Charles Dickens este „Marile sperante” (1860), care urmareste destinul orfanului Pip, nepot al unui fierar, care vine la Londra cu visul de a deveni gentleman. Averea, care il ajuta sa acceada in inalta societate, ii este daruita lui Pip, fara ca acesta sa stie adevarul, de catre un fost ocnas, pe care tanarul il ajutase odata. Banii ii parvin printr-un avocat, Jaggers, care ii comunica faptul ca dorinta protectorului bogat este ca „baiatul (Pip) sa fie scos din viata pe care o duce si sa fie educat pentru a deveni un gentleman. Intr-un cuvant, sa fie educat ca un tanar cu mari sperante”. De la acest moment incolo, Pip isi ignora prietenii saraci, iar comportamentul sau este tot mai mult falsificat de prejudecatile timpului. La momentul adevarului, intalnirea cu fostul ocnas, Magwich, care ii daruise banii, Pip este debusolat: „Sila pe care o simteam – spune el – fata de omul acesta, teama pe care mi-o trezea, scarba cu care ma chirceam de frica lui n-ar fi putut sa fie mai mari daca ar fi fost cea mai cruda fiara”. Consecintele sunt dezastruoase pentru tanarul care considera ca banii ocnasului sunt „murdari”, renunta la avere si la „marile sperante”. Pana la urma va gasi resursele interioare ca sa depaseasca acest moment si sa-si reconstruiasca o situatie onorabila.

Alte teme ale romanelor lui Charles Dickens sunt legate de destinul sinuos al copiilor (Oliver Twist, David Copperfield – acest roman fiind, cel putin, in prima parte, de inspiratie autobiografica), de formarea personalitatii unor tineri – bildungsroman – (Nicholas Nickleby) sau sunt inspirate de subiecte istorice (de exemplu, in „Poveste despre doua orase”, contextul in care evoluaza personajele este cel al Revolutiei franceze).

Cu un talent narativ extraordinar, Charles Dickens a fost receptat ca un scriitor „angajat”, foarte atent la realitatea imediata, exceland in realizarea tablourilor de viata cotidiana, avand si un accentuat simt al umorului, iar personajele sale ilustreaza situatii de viata general umane, de aceea opera sa nu a fost atinsa de trecerea timpului.