Unul dintre putinii scriitori care au primit prestigiosul Premiu Kafka in timpul carierei, aflandu-se printre cei mai mari oameni de cultura japonezi, Haruki Murakami poate vraji cititorii asa cum putini altii au reusit prin cartile lor. Viata sa personala se reflecta puternic in romanele sale pana intr-acolo, incat milioanele de cititori din intreaga lume se declara prinsi ireparabil si fara scapare in lumea sa. Si nu se supara absolut deloc.
Nascut in 1949, in timpul “baby boom-ului” japonez de dupa Cel de-al Doilea Razboi Mondial, scriitorul a resimtit puternic urmarile unui razboi care a afectat foarte puternic tara sa. Crescand in universul operelor lui Raymond Chandler si Kurt Vonnegut, Haruki Murakami se va lasa influentat de acestia atunci cand va incepe sa scrie la randul sau. Mai ales opozitia nonsalanta si incredibil de puternica fata de razboi a lui Vonnegut din “Abatorul 5” va fi resimtita in romanul “Kafka pe malul marii” al japonezului. Si nici nu e de mirare, ambii scriitori resimtind umbra conflictului mondial mai mult decat alti omologi.
A mers la Universitatea Waseda din Tokyo, unde a studiat tragedia greaca, dar si limba franceza; aici si-a intalnit sotia si o vreme au avut o cafenea cu muzica jazz si blues, a carei imagine va fi resimtita in opera “In cautarea oii fantastice”. Evenimentul care l-a determinat sa scrie a fost cel putin neobisnuit: un meci de baseball. In momentul unei lovituri reusite a jucatorului Hilton, Haruki Murakami a realizat ca si el la randul sau poate reusi in domeniul sau, asa ca a decis sa scrie un roman. A scris prima sa carte inainte de a implini 30 de ani, “Sa auzi cum canta vantul”, care s-a bucurat de un succes neasteptat pentru un roman de debut.
Activand in paralel si ca translator, Murakami va continua sa scrie “Trilogia Sobolanului”, care prezinta aventurile personajului principal, influentate de prietenia acestuia cu un alt personaj misterios, poreclit Sobolanul. In continuare, publicarea romanelor “Pinball, 1973” si “In cautarea oii fantastice” i-a adus aprecierea criticilor de pretutindeni, precum si stabilirea unui grup de cititori fideli care ii vor urmari fiecare roman. Si au fost rasplatiti din plin. Romanele “Dans, dans, dans”, “Padurea norvegiana”, “La capatul lumii si in tara aspra a minunilor”, “Cronica pasarii-arc”, “Iubita mea Sputnik” si mai ales opera “Kafka pe malul marii”, roman inclus pe lista celor 1001 carti de citit inainte sa mori i-au captivat pagina cu pagina.
Opera lui Haruki Murakami este profund suprarealista, autorul fiind considerat apogeul genului fantastic. Ce reuseste sa faca el este sa plaseze cu naturalete cele mai neobisnuite fenomene si intamplari intr-o tara ultratehnologizata precum Japonia, fara a crea nicio discrepanta. Si, desi unii adepti ai stilului literar clasic nu au fost foarte incantati, aprecierea primita la nivel mondial si cartile vandute in milioane de exemplare in ciuda pirateriei practicate la scara larga arata cat de iubit este autorul. Ultima sa opera, o povestire cu numele “Orasul pisicilor”, a inceput deja sa zboare de pe rafturi direct in bibliotecile cititorilor din toata lumea, chiar daca un ziar de profil a publicat intreaga opera in paginile sale.
Haruki Murakami insa a dovedit ca un scriitor nu este neaparat un soarece de biblioteca inchis intr-un turn de fildes. Autorul a calatorit destul de mult, fiind dupa cum am mai mentionat si un fan infocat al baseball-ului, pe care il urmareste mereu cu placere, incorporandu-l uneori si in cartile sale. Astfel, unul din personajele din “Kafka pe malul marii”, un sofer trezit in cea mai ciudata aventura pe care si-ar fi putut-o imagina, este si un fan al acestui sport, desi nu prea mai are timp sa se gandeasca la acesta. Scriitorul este si un participant activ, resusind sa termine cel mai mare maraton din Japonia, de 100 de kilometri, dar participand si la multe altele. Poate de aceea, mare parte din personajele sale sunt interesate sa isi mentina un corp sanatos si puternic, practicand diverse sporturi.
Lumea lui Haruki Murakami este populata in mod pitoresc si de animalele sale preferate: pisicile. De la un motan urat si batran in romanul “In cautarea oii fantastice” si pana la pisica inteligenta si plina de clasa Mimi din “Kafka pe malul marii”, cu care unul din personajele principale are conversatii spumoase, felinele domestice apar in toate circumstantele, uneori dovedindu-se prezente hotaratoare. Scriitorul recunoaste ca a fost inspirat de o mica statueta a unei pisici pe care o tine mereu pe birou. Insa lumea lui Haruki Murakami inseamna mai mult decat fantastic si personaje excentrice; e o lume marcata de instrainare, singuratate, relatii defectuoase intre oameni, dar in care cele mai nesperate prietenii pot lua nastere in cel mai firesc mod cu putinta.
Insa prea multa analiza stirbeste din farmecul unor povesti atat de bine scrise, incat fac imposibila inchiderea unui roman al scriitorului inainte de final. Niciodata nu a fost mai simplu sa te pierzi de tot in lumea unui romancier, asa ca nici nu e nevoie de mai mult de atat.
