Sculptura ecvestra, imaginea artistica a calului si a calaretului, a ocupat un loc privilegiat, secole de-a randul, in domeniul artelor vizuale. Mai ales in perioada medievala, era reprezentarea simbolica a idealului cavaleresc, a aristocratiei, a rangului nobiliar, a razboinicului cuceritor – ipostaze asociate puterii si autoritatii. Realizarea unei sculpturi ecvestre este foarte dificila, presupune nu numai talent si imaginatie, dar si mult efort. Fixarea in piatra, dar, de cele mai multe ori, in bronz, a miscarii (calul ridicat in doua picioare, de exemplu), gesturile si atitudinea calaretului, dimensiunile monumentale confera statutul de opera de arta unei asemenea realizari. Exista sculpturi ecvestre peste tot in lume, unele impresionante prin dimensiune, altele memorabile prin personajul pe care il intruchipeaza sau prin celebritatea artistului.
Cea mai mare sculptura ecvestra se afla la aproximativ 50 de kilometri de Ulan Bator, capitala Mongoliei, in pusta asiatica, infatisandu-l pe Ginghis Khan, intemeietorul Imperiului Mongol (in secolul al XIII-lea) si unul dintre cei mai mari razboinici din Orientul indepartat. In locul unde s-a ridicat monumentul, se spune, Ginghis Khan a descoperit un bici de aur. Statuia are 40 de metri inaltime si se ridica pe un postament circular, inalt de 10 metri, sustinut de 36 de coloane care ii semnifica pe cei 36 de regi care i-au succedat lui Ginghis Khan, pana la Ligdan Khan.
In apropierea monumentului se ajunge pe o scara impresionanta, iar un ascensor face posibil accesul pana in spatele uriasului cal al lui Ginghis Khan, de unde se deschide o priveliste de neconfundat a stepei mongole. In interpretarea comuna, se crede ca, daca artistul a ales sa reprezinte calul cu un singur picior ridicat, inseamna ca razboinicul (aici, Ginghis Khan) a murit din pricina ranilor dobandite pe campul de batalie (desi istoria consemneaza faptul ca marele imparat mongol si-a gasit sfarsitul din pricina unui accident de vanatoare si, pentru a nu se descoperi niciodata locul in care a fost ingropat, au fost ucisi toti cei care au facut parte din cortegiul funerar). Intregul complex, care are in centrul sau aceasta statuie, a fost construit in 2009 si a costat peste 4 milioane de dolari.
Din punct de vedere artistic, cea mai valoroasa sculptura ecvestrasi cea mai veche, spun specialistii, este cea a lui Marcus Aurelius, singura apartinand antichitatii latine, care s-a pastrat pana astazi. De fapt, cea care poate fi vazuta, la Roma, de turistii din toata lumea, este o copie perfecta a celei antice, infatisandu-l pe imparatul roman, din secolul al II-lea, in toata maretia lui, pe un cal care are piciorul drept ridicat. Statuia originala, din bronz, despre care se spune ca, initial, era in intregime aurita, se pastreaza la Muzeul Capitoliului din Roma.
Statuia antica a lui Marcus Aurelius i-a servit ca model lui Donatello, pentru o sculptura ecvestra – Gattamelata – care il reprezinta pe un vestit condotier (comandant in Italia medievala), cu vestminte specifice lumii antice. Statuia, care se afla la Padova, in Piata Del Santo, este considerata un model pentru domeniul sculpturii ecvestre, prin proportiile desavarsite (calul cambrat si calaretul cu o expresie sobra, tensionata) ale ansamblului.
Sculptura ecvestra reprezentandu-l pe Philippe al IV-lea (rege al Frantei), aflata la Madrid si apartinand lui Pietro Tacca (artist italian din secolul al XVII-lea), este considerata o capodopera. De dimensiuni impresionante, este una dintre primele care infatiseaza un cal cabrat, intr-o dinamica a formelor care pare a sfida gravitatia. Pentru a asigura echilibrul compozitiei, greutatea impresionanta a statuii de bronz se sprijina pe picioarele de dinapoi si pe coada calului, care sunt fixate pe soclu.
Lui Falconet (artist francez) i se datoreaza sculptura ecvestra de la Sankt Petersburg, cunoscuta sub numele “Cavalerul de bronz”, care il intruchipeaza pe tarul Petru cel Mare. A fost inaugurata de Ecaterina a II-a, in 1782, cand statuia a fost amplasata pe un soclu monolitic de 1250 de tone.
Foarte cunoscute sunt si alte statui ecvestre, precum cea a lui Napoleon I, din Rouen, realizata de Gabriel-Vital Dubray, in 1853, cea consacrata lui Jeanne d’Arc, din Paris, aurita, executata de Emmanuel Frémiet, in 1874, a lui Bismarck (cancelar german, din secolul al XIX-lea), din Bremen, a lui Ludovic al XIV-lea, una in Montpellier, alta in Paris etc.
Alte opere din aceasta zona au ramas in stadiu de proiect sau au avut un alt destin decat cel gandit initial. De exemplu, in 1482, ducele Ludovic Sfortza, din Milano, i-a propus lui Leonardo da Vinci sa realizeze cea mai mare sculptura ecvestra din lume, dedicata tatalui ducelui. Da Vinci a lucrat la schitele acestui proiect 16 ani, dar nu a reusit niciodata sa il transpuna in bronz. In 1999, dupa schitele lui Leonardo da Vinci, s-au realizat doua statui (numai calul), una la Milano, cealalta in Michigan (Statele Unite ale Americii).
In Romania, una dintre cele mai cunoscute, a fost statuia ecvestra din Bucuresti, a lui Carol I, din Piata Revolutiei, realizata de Ivan Mestrovici, un celebru sculptor iugoslav, inaugurata in mai 1939 si distrusa de comunisti in 1948. Dupa o intreaga “odisee” , inceputa in anii 2005-2006, de reconstituire a monumentului initial, de cumparare a schitelor sculptorului iugoslav, de la mostenitorii acestuia (tentativa esuata), pana la urma, i s-a incredintat sculptorului Florin Codre misiunea de a realiza statuia ecvestra a lui Carol I, pentru a o aseza in vechea locatie, din perioada interbelica. Inaugurarea a avut loc in 2010, dar lucrarea artistului a starnit o multime de controverse, legate de valoarea ei artistica. Acelasi artist a realizat, in 1978, statuia ecvestra a lui Avram Iancu, in piatra, din Targu Mures, pe locul unde s-a aflat o alta sculptura (reprezentandu-l tot pe revolutionarul pasoptist), din bronz, si care a fost stramutata, dupa Dictatul de la Viena, la Campeni (judetul Alba).
Chiar daca sculptura ecvestra nu se mai bucura astazi de aceeasi popularitate ca in alte timpuri mai “glorioase”, capodoperele acelor vremuri stau marturie despre talentul urias al artistilor care au abordat acest domeniu atat de provocator.
