Sculptura miniaturală – o formă de artă spectaculoasă. Cea mai mică sculptură din lume

Sculptura miniaturală sau microsculptura reprezintă o formă de artă spectaculoasă, incredibil de detaliată și precisă, care necesită o îndemânare extraordinară și multă răbdare, lucrările fiind adesea atât de mici încât pot fi vizualizate doar cu ajutorul unui microscop.

Arta în miniatură, în general, care include picturi, gravuri și sculpturi foarte mici, are o istorie îndelungată, de peste două milenii. O definiție des folosită este aceea că o piesă de artă este miniaturală dacă poate fi ținută în palma mâinii sau dacă acoperă mai puțin de 25 de inci pătrați sau 100 centimetri pătraţi.

Când este vorba de sculptură miniaturală, cele mai vechi forme de expresie în această artă par a fi pietrele prețioase gravate, o artă de lux majoră în lumea antică și una importantă în unele perioade ulterioare. Pietrele prețioase gravate au fost utilizate, din cele mai vechi timpuri şi ca sigilii de amprente (matriţe de sigilii), montate în inele, aşa cum sunt, de exemplu, cele din Civilizaţia din Valea Indusului (cu peste 2000 de ani i. Hr.) sau cele din arta minoică, din aproximativ aceeaşi perioadă.

De-a lungul timpului, mulţi artişti au fost atraşi de arta miniaturală. De exemplu, la sfârşitul secolului al XIX-lea, celebrul bijutier rus Peter Carl Fabergé, creatorul celor mai preţioase “Ouă de Paşte”, inegalate în frumuseţe până astăzi, este autorul nu numai al unor bijuterii excepţionale, dar şi al unor obiecte artistice miniaturale, cum ar fi “Scaunul miniatural”, făcut din aur, argint aurit, rubine, diamante, smalț, simulând textile brocartate (10,5 x 5,3 x 4,8 cm).

În prezent, odată cu evoluţia tehnologiei, sculptura miniaturală a ajuns la performanțe greu de imaginat, iar marile galerii de artă din lume organizează expoziţii care se bucură de o mare popularitate, în cadrul cărora vizitatorii sunt invitați să vadă picturile și sculpturile cu lentile speciale sau fotografiate.

Sculptura miniaturală contemporană – câteva exemple celebre

Willard Wigan – “stăpânul propriei călătorii”

Willard Wigan (n.1957), sculptor britanic, fiul unor imigranţi jamaicani, este unul dintre cei mai cunoscuţi artişti contemporani, în sculptură miniaturală. În 2018, a primit un doctorat onorific de la Universitatea din Warwick, din Marea Britanie, ca recunoaștere a contribuțiilor semnificative pe care le-a adus artei și sculpturii.

Interesul lui pentru sculptura miniaturală are legătură cu un episod din copilărie, când a suferit de dislexie (dificultate de a învăţa scrisul şi cititul) şi de Sindromul Asperger (o tulburare de neurodezvoltare, caracterizată prin dificultăți semnificative în interacțiunea socială și comunicarea nonverbală), profesorii ridiculizându-l pentru că nu învaţa să citească, spunându-i adesea că “nu va însemna nimic în viaţă”.

Artistul însuşi mărturisea mai târziu că interesul pentru microsculptură, manifestat încă de pe la vârsta de cinci ani (când făcea case pentru furnici), a apărut ca răspuns la atitudinea profesorilor, gândindu-se că, dacă oamenii nu ar putea vedea operele sale, atunci nu ar avea nici cum să le critice. “Pentru că sunt autist – mărturisea Wigan – pentru că nu știu să citesc, mi-am găsit propria călătorie și îi inspir pe oameni cu ceea ce fac, astfel încât acestia să poată vedea cine sunt”.

Sculptura miniaturală a lui Willard Wigan – prin “urechea unui ac”

În 2004, Willard Wigan a expus la o galerie din Birmingham o lucrare care reprezenta “Cina cea de Taină”, sculptată pe un bob de orez, cu fiecare figură individuală nu mai mare decât grosimea unui fir de păr.

În 2010, Wigan a sculptat un model al bisericii Sf. Bartholomew din Chosen Hill, Gloucestershire, pe un grăunte de nisip pe care l-a luat din curtea bisericii, iar în 2012, cu ocazia Jubileului de diamant al reginei Elisabetei a II-a, a sculptat portretul reginei pe o boabă de cafea.

În 2017, a intrat în Cartea Recordurilor, ca autor al celei mai mici sculpturi din lume, realizată manual, care înfăţişează un făt, sculptura având 0,078 pe 0,053 milimetri.

Pentru a duce la bun sfârşit sculptura care încape pe urechea unui ac, făcută din nailon şi aur de 24 de carate – “Three Little Kings” (inspirată de tema “Trei Crai de la Răsărit”) – Willard Wigan povestea că a lucrat timp de patru săptămâni, 16 ore pe zi, “între bătăile inimii”, ţinându-şi respiraţia, pentru a limita orice tulburare care i-ar putea distruge opera – un proces, mărturisea el, “precum încercarea de a trece un ac printr-o bulă fără a o sparge”.

În 2022, Willard Wigan a expus la Expoziția de la “Nottingham T. rex”, o sculptură miniaturală a unui Tyrannosaurus Rex, de 0,5 milimetri, cu dinţi minusculi din sticlă, vizibilă la microscop. A fost expusă împreună cu primul T. rex adevărat dintr-o expoziţie din Anglia de peste un secol, sculptorul declarând că a făcut o astfel de alegere (de a o expune alături de un dinazur în mărime naturală) pentru a trimite un mesaj omenirii că doar pentru că nu poți vedea ceva, nu înseamnă că nu există.

Anatoly Konenko – “O caravană de cămile în ochiul acului”

Anatoly Konenko (n. 1954) este un artist rus, autor de sculptură miniaturală, înscris în Cartea Recordurilor, în 1996, pentru crearea celei mai mici cărți din lume, legată în aur, argint şi piele – “Cameleonul” de Cehov, 29 de pagini, ilustrații în trei culori și un portret al autorului. De altfel, el este creatorul a peste 200 de cărți în miniatură.

De formaţie, inginer, a început să exerseze în microsculptura în 1981, inventând propriile instrumente și tehnici. Multe dintre sculpturile sale minuscule, realizate din păr uman, seminţe de mac, orez, se referă la fabule și basme rusești.

Unele dintre cele mai faimoase creații ale sale sunt „Puricel înţelept”, „Violinistul lăcustă” și „O caravană de cămile în ochiul acului”, dar, mai ales, un şah în miniatură, sculptat în lemn, la microscop, pe un strung în miniatură. Înălțimea pieselor de șah este de 2,0 – 3,8 mm şi sunt făcute din lemn de diferite specii de arbori. Tabla de şah este de 17,0 x 17,0 mm, din lemn de mesteacăn, cu ornamente, avand alături un bondar.

Anatoly Konenko a realizat şi cel mai mic acvariu din sticlă din lume, care măsoară doar 30 mm lungime, 24 mm înălțime și 14 mm lăţime. Poate fi ținut în palmă. Conține plante în miniatură, pietre multicolore și are mai mulți pești zebră în miniatură. A trebuit să fie folosită o seringă pentru a-l umple cu apă (10 mililitri/ două linguriţe), pentru a nu perturba aranjamentul.

Nikolai Aldunin – maestru în sculptură miniaturală

Nikolai Aldunin, faimos în Rusia şi în întreaga lume, este un maestru în sculptura miniaturală, pentru care foloseşte mai ales fildeş şi metal – o şa de aur şi potcoave pentru un purice (temă comună cu a unei sculpturi minituarale a lui Konenko), un tanc de dimensiunea unei semințe de măr, compus din peste 200 de piese, realizate din aur, „The Lord’s Prayer„, o versiune extrem de mică a acestei rugăciuni creștine, cât să încapă printr-un ochi de ac.

Cea mai mică sculptură din lume

În 2015, Guinness World Record a înregistrat “Cea mai mică sculptură a unei forme umane” – o sculptură intitulată “Trust” (“Încredere”), aparţinând artistului englez, de origine sud-africana, Jonty Hurwitz. Pentru a o realiza, acesta a folosit nanotehnologia (definită ca manipularea materiei cu cel puțin o dimensiune de la 1 la 100 nanometri), convins fiind că este necesară “reducerea decalajului dintre artă și știință, că cele două sunt co-aliate holistic în același mod în care suntem noi, oamenii, în mod natural împărţiţi confortabil între eul nostru spiritual și cel operațional”.

Jonty Hurwitz a început să lucreze sculpturi miniaturale în 2014, inspirate (ca formă) de sculptura în marmură “Cupidon și Psyche”, a lui Antonio Canova, din secolul al XIX-lea, realizând apoi cele mai mici portrete umane din lume ale primei sale iubiri, lucrări ce nu pot fi vizualizate decât cu ajutorul unui microscop electronic cu scanare.

Sculptura, numită “Trust”, reprezintă doi oameni într-o atitudine de încredere unul faţă de altul. Dimensiunile sale sunt extraordinar de mici, cu o înălțime de aproximativ 80 de microni (0,08 milimetri), adică mai mică decât grosimea unui fir de păr uman sau decât o particulă fină de praf.

În 2002, Jonty Hurwitz a creat “cel mai mic obiect care a fost filmat vreodată”- un elefant (in realitate, unul dintre cele mai mari animale din lume) sculptat la dimensiunea de o zecime de milimetru, de mărimea unui fir de praf care dispare în vânt. Această sculptură miniaturală se numeşte “Fragile Giant” şi a fost fotografiată între canelurile unei amprente umane. Jonty Hurwitz a gândit această lucrare pentru a evidenția starea fragilă a creaturilor pe cale de dispariție din Africa.