Curios sau nu, ori de câte ori ai vizita anumite obiective, nu te poți plictisi. Să fie oare izul lor istoric ce mustește la fiecare pas, sau bunul gust după care au fost alcătuite? Sau oare spiritul acelor oameni care știu să își păstreze una dintre cele mai importante avuții? Încă nu am aflat, dar cert este că Sibiul, orașul cu mii de ochi, așa cum i se mai spune, este unul dintre acele locuri care mă fascinează ori de câte ori mă gândesc la el.
Se prea poate să fi fost așa și ultima dată când, în vacanța mea de acolo, dintr-o vară splendidă, i-am descoperit unele secrete, ascunse cu tâlc privirii, chiar acolo unde nu te aștepti! În Sibiu, toți mergem cu ochii în patru la orice colț de stradă. Fie că vorbim despre impresionanta arhitectură sau despre evenimentele care se desfășoară pretutindeni acolo, Sibiul are mereu secrete ascunse exact la îndemâna oricui. Așa se face că, hotărâtă să fiu, ca de obicei, cât mai la înălțime, am vizitat Turnul Bisericii Evanghelice. Fusesem de multe ori în Sibiu. Și de multe ori în Biserica Evanghelică. Dar niciodată nu vizitasem turnul, pentru că de fiecare dată era închis. Acum însă mă încadrasem în program și o săsoaică drăguță, de vreo 20 de ani, cu un zâmbet perfect, m-a invitat înăuntru. Asta nu înainte să îmi povestească câte ceva despre acest turn fabulos.
Începuturi de peste veacuri
Se știe prea bine că această construcție este a doua cea mai înaltă din toată Transilvania! Ce nu se știe este și motivul pentru care acest turn sibian nu a ocupat niciodată locul fruntaș în Transilvania! 73,34m scrutează zările din mijlocul Sibiului, neobosit, în încercarea de a vedea până hăt departe, tot ce se întâmplă pe întregul orașului! Primul loc a fost păstrat de turnul bisericii evanghelice din Bistrița. Cel din Sibiu este însă legat și de o legendă care spune că meșterii sibieni, dorind să înceapă construcția turnului și a bisericii hală, au vizitat mai întâi de toate Bistrița, dorind să măsoare turnul bisericii de aici! Voiau ca, peste veacuri, sașii din Sibiu să se mândrească cu cel mai înalt turn de pe tot cuprinsul vechiului Siebenburgen. Ajunși la Bistrița, au măsurat ei turnul, cu o sfoară pe care au aruncat-o din vârful lui, până jos. Dar cum bistrițenii erau oameni mândri de fel și nu voiau ca alții să se fălească cu un turn mai înalt ca al lor, i-au invitat pe meșterii sibieni la masă, i-au ospătat bine și, când aceștia au fost răpuși de somn, aburii bahicelor licori au scurtat sfoara cu doi metri. Și până astăzi, turnul catedralei evanghelice din Sibiu taie zările, dar nu așa departe precum cel din Bistrița, care măsoară 75m!
Dacă te încumeți să urci scara spiralată ce te va purta înapoi în timp, vei afla că turnul este ridicat pe nu mai puțin de șapte nivele! Construcția lui, în stil gotic, datează din aceeași perioadă cu ridicarea basilicii Sf. Maria de care este lipit, și anume în 1371. Însă la acea vreme turnul avea înălțimea doar primelor etaje inferioare urmând ca, după 1424, să se construiască încă două etaje. Turnul a fost finisat abia în 1520 când a fost construită și scara spiralată.
Turnul adăpostește trei clopote imense, cel mai vechi, datând din secolul al XIV-lea, fiind returnat în 1891, deoarece devenise imposibil de folosit în urma unei fisuri. Și, că tot am amintit de turn, ei bine află că el este cel de-al doilea turn cu ceas ca vechime din România! Spațiul interior este destul de mic, așadar accesul pe scară se face individual. Odată ajuns la etajul unde clopotele masive își duc bătrânețile veacurilor, poți face un mic popas pentru a-ți trage sufletul. Și da, te poți odihni fără teama că, în orice moment, clopotele imense îți vor asurzi timpanele. La ceasurile la care se trag clopotele, domnișoara aceea drăguță de la intrare se îngrijește să nu fie nimeni prin preajma lor, tocmai pentru a evita acest inconvenient.
Din loc în loc, ferestruici minuscule mai fac legătura cu lumea exterioară. De fapt, nu sunt deloc ferestre, ci guri de tragere sau de observație, pentru că turnul avea și rol de apărare în vremurile acelea tulburi. Unele sunt mici, rotunde, altele înalte, dar înguste, doar cât să pătrundă lumina și armele sașilor.
Dacă ai crezut că efortul tău s-a încheiat odată ce ai scăpat de scara spiralată, ei bine, pregătește-te pentru o altă aventură. Asta dacă vrei să afli secretele bine ascunse ale Sibiului. Așadar, ia-ți inima în dinți și pornește, treaptă cu treaptă, pe scările de lemn masiv, care scârțăie sub orice pas al tău. Fii fără grijă, drugii sunt suficient de groși cât să susțină greutăți mai mari ca a ta! Treptele însă, înguste, te obligă să pășești cu precauție. După ce ți-ai etalat mișcările de gazelă și pe cele câteva sute de trepte de lemn, după ce ți-ai ținut respirația pe pasarelele metalice care te duc fix deasupra ceasului din turn, iată-ți și răsplata!
Secrete la înălțime!
Te afli în imediata apropiere a celor patru turnulețe cu care este împodobit bătrânul acoperiș. Ele arătau de departe, la acea vreme, că orașul Sibiu avea drept de condamnare, sau dreptul sabiei, așa cum mai era denumit! Interiorul este prevăzut cu ferestre gotice, de la care poți privi, cu respirația tăiată, întreaga panoramă a orașului! Acum, toate secretele sale bine ascunse chiar sub ochii noștri nu mai sunt deloc secrete. Acoperișuri mozaicate, încărcate de culori vii și care amintesc de motivele ce împodobesc costumele populare din unele zone, zâmbesc mândre la soare! Unele dintre aceste acoperișuri sunt aceleași de acum câteva sute de ani. Iar culorile…îmbietoarele nuanțe roșcate sau cărămizii, galbenul ocru sau verdele închis, albastrul specific săsesc sau albul pur sunt îmbinate în aceste modele pline de bun gust și rafinament, cum rar îi este dat ochiului să se desfete! Turnuri și turnulețe sfidează zările, anunțând de departe că te afli într-o mândră cetate săsească! De aici, poți privi în voie, fără să-ți amorțească gâtul sub privirea lui impunătoare, celebrul Turn al Sfatului, sau cele ale catedralei ortodoxe aflate la numai câteva străzi distanță de locul în care te afli.
Și, pentru că a venit vorba despre străduțe, privește cum au știut sașii de odinioară să-și organizeze viața. Casele, aranjate parcă după un tipar, stau orânduite, una lângă alta, de secole. Ele trasează firul drumului și nu drumul le-a dat lor orânduirea. Dacă te uiți atent și faci abstracție de peisajul modern, îmbogățit cu autovehicule de ultimă oră, poți vedea și astăzi sașii cum plecau la lucru, în aburul dimineților, în vremuri de demult. Săsoaice îmbrăcate tradițional, mergând în piețe, sașii, iscusiții meșteri, ducând cu ei tot felul de unelte, îndreptându-se către turnul croitorilor sau cel al tâmplarilor, cizmarilor sau tăbăcarilor și chiar pe copiii lor îi poți zări chicotind la soare, în colbul ulițelor de altădată!
Dacă nimerești să savurezi această priveliște într-o zi senină, de vară, nu îți vei putea dezlipi ochii de la nicio fereastră! Într-o parte, vei recunoaște clădirile Muzeului de Istorie, ale primăriei, catedrala greco – catolică, cea ortodoxă cum spuneam și, dacă privești atent, vei întâlni și îndrăgoștiții care vor să-și imortalizeze și astăzi iubirea pe Podul Minciunilor, dar nu în cuvinte mieroase, ci în fotografii pline de culoare! Cu siguranță că nu-ți vei lua ochii nici de la țiglele turnului în care te afli și vei fi tentat să le atingi! Totuși, rămâi în spatele ferestrei, e mai bine pentru siguranța ta!
Paznicii înaripați
Și, dacă îți imaginai că ești singurul turist căruia Sibiul își etalează secretele în toată splendoarea, ei bine, te înșeli amarnic! Acest turn este de atâtea sute de ani, casa porumbeilor care și-au făcut cuiburi chiar sub bătrânul ceas, să nu uite nicio clipă că în zborul neobosit, către orice zare și-ar îndrepta aripile, vine o vreme când trebuie să te întorci acasă! Ai grijă de cuiburile lor și nu le tulbura în vreun fel viața, pentru că ei sunt acum adevărații paznici neobosiți ai acestui turn!
Vei petrece cu siguranță câteva ore bune în turnul cu ceas al bătrânei basilicii gotice. Și, în orice loc îți vei roti privirea, vei mai descoperi o parte din acele secrete despre care îți vorbeam. Ele sunt păstrate numai la vedere, pentru oricine are ochi să le vadă în acest oraș! În Sibiu, trebuie să îți îndrepți privirea și în sus, nu doar să-ți faci ochii roată, la orice pas. Pentru că Sibiul are secrete înalte, care se desconspiră doar dacă ești la fel de sus ca și ele. Și, dacă ai crezut că odată cu lăsarea întunericului secretele lui se ascund în perdeaua nopții, te înșeli amarnic din nou!
Întotdeauna m-au fascinat felinarele din Sibiu! Amplasate la orice pas, cu trupul subțire dar ferm, alcătuit din fier forjat, acești licurici moderni îți arată părți din Sibiu, pe care, la lumina zilei, le poți foarte ușor scăpa din vedere! Privește cum arată Sibiul noaptea, la lumina care dezvăluie din secretele de odinioară ale unuia dintre cele mai importante orașe săsești ale Transilvaniei!
Îți vei dori să ajungi aici! Îți vei dori să descifrezi misterele miilor de ochi care te privesc tăcut, dar plini de tâlc, din toate părțile. Vor să vadă cât de tare te prinde magia Sibiului. Și, mai ales, cât de multe vei reuși să devoalezi, din cele bine ascunse privirilor! Sibiul e o stare, nu doar un oraș! Este o lume aparte, păzită de la înălțimea celor peste 74 m, de cel mai înalt turn din Transilvania! Nu-l ocoli în drumul tău prin țară! Pentru că te va purta înapoi în timp, îți va deschide o poartă în istorie și îți va face inima să vibreze pentru eternitate, în culori vii! Acelea care îmbracă orașul și astăzi!
NB: Fotografiile aparțin autorului și nu pot fi reproduse decât cu acordul scris al acestuia!
