Semnătura plantelor medicinale este un termen care se referă la o idee sau la o credință veche, potrivit căreia aspectul sau caracteristicile unei plante ar putea oferi indicii cu privire la modul în care aceasta s-ar putea folosi în scopuri medicinale sau terapeutice. O astfel de idee se bazează adesea pe observații empirice/ tradiționale, care arată că oamenii au asociat anumite trăsături ale plantelor cu diverse proprietăți sau beneficii.

Din antichitate, de la Hipocrate, “părintele medicinei”, şi de la Galen (Claudius Galenus), medicul grec, care a profesat în Regatul Pergam şi la Roma, unde a tratat mai mulţi împăraţi, până în Egipt şi în Orientul îndepărtat, a existat convingerea, bazată pe rațiune (“logos”) și pe experiență (“empeiria”), că “semnătura plantelor” este una dintre expresiile unei “simpatii universale”, care ţine “Totul” împreună – o legătură la scară cosmică intre tot ce există.

Astăzi, în anii 2000, această “simpatie universală” nu numai că nu este un concept perimat, dar tinde să devină o nouă paradigmă a ştiinţelor Pământului – Ipoteza Gaia sau Ipoteza biogeochimică – recunoscută oficial.

În secolul al XVI-lea, Paracelsus, medic-chirurg inovator în terapie, dar şi un filozof al naturii, a explicat “semnătura plantelor” prin principiul similarităţii, “similia similibus curantur” (“asemănările sunt vindecate prin mijloace asemănătoare”), precept al medicinei homeopate şi valabil şi în fitoterapie (prevenirea și combaterea bolilor cu ajutorul plantelor).

Paradoxul este că, pornindu-se de la astfel de observaţii empirice sau păstrate prin tradiţia de mii de ani, inclusiv de la ceea ce se numeşte “semnătura plantelor”, pe care omul trebuie să înveţe s-o “citească”, s-a ajuns astăzi la studiul complex al plantelor medicinale, pentru extragerea ingredientelor active, benefice pentru sănătate, un domeniu de cercetare extrem de promiţător şi spectaculos.

“Semnătura plantelor medicinale” – cercetări recente, cu rezultate neaşteptate. Trei exemple

Semnătura plantelor medicinale
Semnătura plantelor medicinale

Cu nu mai mult de o sută de ani în urmă, plantele medicinale erau principalul remediu pentru tratarea bolilor umane şi, in prezent, se estimează că 25% dintre medicamentele moderne sunt făcute din plante care au fost utilizate iniţial în mod empiric. De asemenea, la începutul secolului al XXI-lea, 11% dintre cele 252 de medicamente considerate “de bază și esențiale” de către Organizația Mondială a Sănătății sunt “de origine exclusiv din plantele cu flori”.

Mai mult, statisticile spun că aproximativ 80% dintre oamenii din întreaga lume se bazează pe medicamente extrase din plante pentru unele aspecte ale asistenței medicale primare, iar după 1990, utilizarea medicamentelor pe bază de plante, în lumea civilizată, a crescut cu aproape 400%, ceea ce denotă interesul publicului larg pentru acest domeniu insuficient exploatat sau, uneori, pe nedrept marginalizat.

În epoca actuală, “semnătura plantelor”, conceptul care nu doar că nu a fost uitat, ci revalorificat din perspectivă modernă, vizează nu numai forma plantelor, culoarea (inclusiv a fructelor, rădăcinilor etc.) şi corespondenţa acestora cu organele umane, ci, mai ales, aspecte legate de particularităţile biochimice, de structură, de funcţionalitatea celulară etc.

Se ştie, în prezent, pe baza cercetărilor ştiinţifice, că forma şi culoarea plantelor sunt dictate de informația genetică prezentă în ADN-ul lor, de procesele metabolice, de forma şi dimensiunea celulelor, de hormonii vegetali care reglează creşterea, de pigmenţi etc., factori interni care interacţionează cu cei externi, pentru a determina aspectul final al plantei.

De-a lungul secolelor, astfel de lucruri, descoperite mai întâi intuitiv, au intrat în mentalul colectiv, iar astăzi multe informaţii sunt valorificate de către specialiştii în medicină si din diverse alte domenii de cercetare. Iată câteva exemple care arată că, pornindu-se de la “semnătura plantelor”, s-au făcut descoperiri uimitoare:

Cannabis sativa – de la “semnătura” tradiţională, la compuşii activi benefici pentru sănătate

Cannabis sativa si canabidiolul
Cannabis sativa si canabidiolul

In mod tradiţional, “semnătura plantei” Cannabis sativa se referea la faptul că forma robustă, cu tulpini groase şi frunze ample, dispuse sub forma unei palme deschise, trimitea la ideea de aparentă vitalitate (idee indusă de efectele psihotrope ale plantei). Astăzi, interesul pentru Cannabis sativa, în cercetarea medicală, este legat de anumiţi compuși chimici numiţi “canabinoizi”.

Dacă tetrahidrocannabinolul (THC) este un canabinoid psihoactiv găsit în canabis, responsabil de senzaţia euforică asociată cu această plantă, cel mai important dintre compuşii benefici ai plantei de canabis este canabidiolul (CBD), cu un mare potenţial în tratarea bolilor neurodegenerative, a maladiei Alzheimer, dar şi în lupta împotriva bolilor secolului al XXI-lea – stresul, anxietatea, fobiile.

Uleiul de canabis sau uleiul CBD (canabidiol), termenul generic folosit pentru a denumi diverse produse foarte bogate în principii active, cu rezultate în prevenirea şi tratarea bolilor neurologice (stres, migrene, convulsii, tulburări de somn etc.), cu proprietăţi anxiolitice (de reducere a anxietăţii), cu efecte de ameliorare a simptomelor bolii Parkinson (după cum a demonstrat o echipă de medici brazilieni), a devenit un subiect de interes crescând pentru cercetare, în ultimii ani.

S-a descoperit, de asemenea, că diverşi alţi compuşi din canabis au proprietăţi antibiotice, putând fi folosiţi în lupta cu microbii rezistenţi la medicamente, alţii sunt utilizaţi deja în tratamentul profilactic/ terapeutic al cancerului. CBD a fost aprobat ca tratament adjuvant pentru anumite forme de epilepsie refractare la tratamentele convenționale.

Studiile științifice moderne se concentrează pe evaluarea efectelor medicinale potențiale ale acestor compuși și pe stabilirea unor utilizări medicale adecvate. Au fost demontate astfel o serie de preconcepţii, potrivit cărora Cannabis sativa ar fi doar o plantă cu efecte psihotrope sau euforice (un drog), iar studiile științifice urmăresc evaluarea beneficiilor medicinale ale unor compuși extraşi din Cannabis sativa.

“Semnătura plantelor medicinale” – Yerba Santa, promițătoare pentru tratarea bolii Alzheimer

Yerba Santa
Yerba Santa

Conform tradiției folclorice și a conceptului de “semnătură a plantelor”, Yerba Santa (Iarba sacră/ Balsam de munte/ Buruiana ursului) – Eriodictyon californicum – un arbust aromatic, veşnic verde, cu frunzele acoperite cu răşină strălucitoare, plantă originară din regiunile de vest ale Statelor Unite, este asociată cu anumite caracteristici distinctive – miros puternic, cu proprietăţi purificatoare, fructe uscate, despre care se credea, în trecut, că aduc protecţie şi putere.

Citește și:  Efectul uşii – un mecanism ciudat al creierului, pe care fiecare l-a experimentat măcar o dată

De altfel, în medicina tradiţională, planta a fost şi este folosită în cazurile de astm bronșic, infecții ale căilor respiratorii superioare, rinită alergică, febră, dureri de cap.

Cercetări recente, făcute la Institutul Salk pentru Studii Biologice, din SUA (fondatorul Salk fiind şi cel care a dezvoltat vaccinul împotriva polimielitei) au dus la descoperirea unei substanțe chimice neuroprotectoare și antiinflamatoare puternice (Sterubina flavonoidă), extrem de promiţătoare pentru tratarea multiplelor toxicități ale creierului îmbătrânit, inclusiv boala Alzheimer.

Pamela Maher, membru al Laboratorului de neurobiologie celulară al Institutului Salk, preciza că experimentele au arătat că Sterubina flavonoidă identificată în Yerba Santa are un efect antiinflamator puternic asupra celulelor îmbătrânite ale creierului, asupra epuizării energiei în celulele nervoase şi că este important să se utilizeze sterubină derivată din plante crescute în condiții standardizate, controlate, iar într-o următoare etapă, echipa de cercetători va genera probabil derivați sintetici de sterubină.

Un nou şi puternic antibiotic natural

Trestia de zahar si Xanthomonas albilineans
Trestia de zahar si Xanthomonas albilineans

Numeroase studii atestă proprietățile antibacteriene ale anumitor plante sau substanțe naturale. Cimbrul, usturoiul, propolisul, lăptişorul de matcă, arborele de ceai sau extractul de semințe de grepfrut se numără printre cele mai bune “antibiotice naturale”, capabile să lupte eficient împotriva anumitor boli infecțioase.

O realizare deosebită a cercetătorilor de la “John Innes Center”, Marea Britanie, centru independent de cercetare și formare în domeniul științei plantelor şi microbiologie, în colaborare cu alţi specialişti din Germania şi Polonia, este identificarea unei toxine vegetale care atacă trestia de zahăr, o specie de bacterii – Xanthomonas albilineans – cu potenţială utilizare ca antibiotic.

Albicidina este numele acestui antibiotic natural, foarte puternic, care va putea fi utilizat împotriva bacteriilor patogene, chiar şi a celor rezistente la antibioticele folosite astăzi pe scară largă. „Va putea fi folosită – declara Dmitry Ghilarov, coordonatorul cercetării – împotriva unora dintre cele mai periculoase infecții bacteriene dobândite în spital (infectii nosocomiale), inclusiv Escherichia coli, Klebsiella pneumoniae, Pseudomonas aeruginosa și Salmonella typhimurium”.

Alte exemple (clasice) pentru “semnătura plantelor”

Semnătura plantelor medicinale
Semnătura plantelor medicinale

Începând cu a doua jumătate a secolului trecut, cercetările legate de “semnătura plantelor” s-au extins dincolo de aspectul plantelor, organele umane fiind comparate cu textura, mirosul, gustul, chiar locurile în care cresc plantele.

De exemplu, frunzele de ţelină, care seamănă cu oasele corpului nostru, au un mare conţinut de calciu, magneziu şi vitamina K, elemente vitale pentru sănătatea oaselor, rondele de morcovi seamănă cu ochiul uman (pupila, irisul şi liniile radiale), iar ştiinţa a demonstrat că morcovii contribuie semnificativ la mărirea fluxului sangvin către ochi şi la îmbunătăţirea vederii, aşa cum şi florile de silur (Euphrasia officinalis), care seamănă frapant cu ochii, sunt folosite din vechime pentru tratarea bolilor oculare, roşiile sau diverse plante în formă de inimă ajută la sănătatea acestui organ din corpul uman etc.

Conform conceptului de „semnătura plantelor”, de pildă, Pulmonaria officinalis (popular, “Plămânărica” sau “Mierea ursului”), o plantă cu pete albe, care creşte în locuri uşor umbrite, cu frunza asemănătoare, ca formă, cu a plămânului, este extrem de utilă în bolile căilor respiratorii, în bronşite, laringite etc., dar şi în ameliorarea altor afecţiuni, graţie conţinutului de săruri de potasiu, magneziu, acid salicilic, alatonină, mucilagii, vitamina C, caroten, derivaţi polifenolici s.a.m.d.

Viperina (sau, popular, “Capul Viperei”/ “Iarba năpârcii”), care creşte pe marginea drumurilor şi a căilor ferate, în fâneţe, pe terenuri necultivate, are capacitatea de a vindeca rănile veninoase, iar “semnătura” sa este dată de micile limbi bifide care ies din flori, cu proprietăţi astringente, calmante, cicatrizante.

Ginseng-ul, a cărui rădăcină aminteşte de silueta umană, este utilizat de peste 5000 de ani, pentru prevenirea îmbătrânirii, combaterea stresului şi pentru bunăstarea întregului organism, Passiflora, a cărei floare seamănă cu un ceasornic, ajută la reglarea ritmului cicadian şi combate insomnia. Şi exemplele ar putea continua la nesfârşit.

“Semnătura plantelor” şi siguranța medicinei pe bază de plante – de la prejudecăți la dovezi

Semnătura plantelor medicinale – mit sau realitate?
Semnătura plantelor medicinale – mit sau realitate?

Trăim astăzi într-o perioadă în care predomină medicamentele chimice de sinteză, a căror necesitate nu poate fi contestată, dar poate fi reconfortant să știm că puterea naturii este de partea noastră și că descoperirile epocii actuale, legate de puterea plantelor, sunt disponibile pentru a completa practicile noastre de sănătate, chiar dacă nu sunt perfecte si ținând cont de faptul că, uneori, pot prezenta riscuri și efecte secundare ca și medicamentele chimice.

Natura îşi marchează fiecare operă, în funcţie de puterile ei vindecătoare”, spunea Paracelsus, în urmă cu peste 500 de ani, referitor la “semnătura plantelor” şi este tot mai evident că nici măcar modernitatea sau revoluțiile culturale nu au modificat înțelepciunea profundă a acestei paradigme medicale naturale. Rațiunea farmacologică, în lumina utilizărilor tradiționale, insoțită de studii fitochimice, ar putea aduce, cu siguranță, o schimbare majoră şi benefică în tratamentul bolilor.

Majoritatea națiunilor civilizate și-au dezvoltat propria ”Materia Medica” (vast manual pentru practica medicală şi farmaceutică), adunând detalii despre diferite plante folosite în scopuri terapeutice. Contopirea acestei farmacopei de origine naturală cu dezvoltarea incredibilă a științelor medicale moderne oferă fundația pentru depăşirea prejudecăţilor şi producerea unei revoluții necesare în sistemul de sănătate.

 

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.