În mintea multora, orașul Bamyan este renumit pentru perioada budistă, dar programul UNESCO de la Gholghola își propune să atragă atenția și asupra perioadei islamice din regiune. Shahr-e-Gholghola a fost un sit urban fortificat, datând din perioada sasanidă târzie a secolului al 6-lea. Pentru următorii 500 ani, până în perioada ghorid (din secolele al 12-lea și al 13-lea), locul a fost o oprire importantă de-a lungul drumului mătăsii. La o plimbare de 20 minute de la Bamiyan se află rămășițele fortului ghorid Bamiyan construit împotriva hoardelor mongole.
Invazia mongolă din anul 1221 a dorit să distrugă și să invadeze teritoriile imperiului islamic, armata mongolă fiind una dintre cele mai distrugătoare. Acestă fortăreață, Shahr-e Gholghola, a avut reputația ca fiind cea mai bine apărată cetate regală din zona Bamiyan, iar ea a fost capturată datorită intrigilor mai degrabă decât de forța armelor. Conducătorul Bamiyan, Jalaludin a rezistat puternic sub asediul lui Genghis Khan, dar nu a putut preveni trădarea fiicei sale. Ea a trădat fortăreața și a informat mongolii de intrare secretă a castelului, așteptând să fie recompensată prin propria ei logodnă cu domnitorul mongol. Odată ce forțele mongolilor au intrat în cetate, ei au masacrat pe toți locuitorii, inclusiv pe fiica trădătoare. Zgomotul violenței furioase a masacrului înfăptuit de către mongoli a dat numele modern al cetății ca orașul țipetelor.
Cetatea de pe acest sit-deal a fost inima orașului din Bamyan ca urmare a declinului budismului din secolul al 8-lea. Pentru a ajunge la cetate, turiștii trebuie să ia drumul până la Teppe Baba Shah și să schimbe direcția la stânga la prima intersecție.
Plimbarea, ce trece prin câmpurile de grâu și cartofi, este una plăcută, mai ales la sfârșitul verii, atunci când se pot vedea cerealele care sunt treierate de boi înjugați. Marginea drumului este la baza cetății, cu o cărare lată care duce la parcare.
Ruinele fortăreței au fost exploatate cu mine în timpul războiului și deși nu există pietre roșii sau albe vizibile, este încă recomandat turiștilor să păstreze o distanță de siguranță. Există un post mic de poliție în partea de sus a dealului, vizitatorii pot folosi același bilet cu care se poate vizita și statuia lui Buddha și zona Shahr-e Zohak.
Panorama de peste vale până la pereții de stâncă este superbă. Ruinele Shahr-e Gholghola s-au deteriorat mai mult decât cele din Shahr-e Zohak, pietrele lor sunt lipsite de frumusețea de cărămidă roșie, dar punctul de observare a dealului peste orașul Bamiyan și statuile Buddha merită efortul urcării. Cu o vedere asupra orașului modern Bamiyan, aceste ruine comemorează istoria orașului
Privind spre sud, vederea se extinde la valea Kakrak, unde era odată ridicată în picioare statuia lui Buddha de 6,5 m, nișa în stâncă este încă vizibilă cu ochiul liber și unele fresce importante, care sunt acum pierdute. Turiștii au de mers pe jos câteva ore bune pe un teren agricol pentru a ajunge la ruinele statuilor antice budiste. Între cetate și vale sunt rămășițele Qala-e Dokhtar (Castelul Fiicei), care a fost o dată casa fiicei lui Jalaludin.
