Si daca Dumnezeu a fost inventat? Deseori stiintele umaniste sunt impanzite de erori asa ca de ce nu ar fi filosofia si religia pline de erori periculoase? Atractia misticului, iluminarea, simtul sacrului, toate acestea se pot reflecta in fenomene cerebrale concrete. Oamenii de stiinta aleg sa analizeze la sange momentele de gratie ce ar simboliza existenta divina si care ar transcede intelegerea umana, ei incercand sa le inteleaga din punct de vedere al creierului.
In mod ciudat, zona cerebrala care identifica gradul de religiozitate al fiecarui individ este si cea care este responsabila cu crizele epilepticilor. Aceasta descoperire este una foarte importanta pentru intelegerea cauzelor adevarate ale experientelor iesite din comun ce li se par reale oamenilor. Au fost gasite deci explicatii referitoare la faptul ca unii oameni nu pot renunta nici in ruptul capului la religie, si anume ca in zona creierului responsabila cu epilepsia si cu sentimentele religioase se afla celule care sunt excitate in mod peren, ramanand mereu „aprinse”.
Emisfera dreapta a creierului este activata atunci cand ne enervam si in situatii de stres, in timp ce cea stanga este responsabila cu inteligenta emotionala ce duce la calmitate si seninatate. Emisfera stanga a fost mereu mult mai interesanta pentru neiropsihologi, fiind indelung cercetata pentru a se descoperi legaturile dintre ea si procesele ce au loc in dezvoltarea limbajului. Astfel, oamenii de stiinta au putut observa valoarea sa in cadrul studiului leziunilor cerebrale. Chiar si medicii egipteni de acum 4500 de ani stiau de legatura stransa dintre paralizia partii drepte a corpului si dereglarile de limbaj.
Emisfera stanga detine si un fel de specializare in procesele de incadrare in categorii si analiza, descompunand configuratii intregi in elementele care le compun.
Nici in partea stanga a creierului nu este doar vid, caci aici se afla sentimentele. Aici nu prea exista simptome in cazul leziunilor cerebrale insa, si de aceea se crede ca nu a fost prea studiata.
Pentru a se raspune la intrebarea daca Dumnezeu a fost inventat au fost realizate o serie de experimente ce au analizat reactii si au inregistrat date de la reprezentanti ai mai multor religii.
Budistii si laboratoarele
Meditatia este considerata o modalitate prin care individul ajunge in conexiune cu divinitatea, cu creatorul. Inainte de a-si incepe meditatia, un budist arde betisoare si aprinde lumanari punandu-se in pozitia lotus. Apoi se poate concentra spre a-si lasa mintea libera de dorinte, temeri, furii. El se afla insa intr-un laborator si are la indemnaa un cordon de care va trage cand se va apropia de culmea starii de meditatie, avand si un act infipt intr-unul din brate, ac ce detine o perfuzie.
La capatul cordonului, un om de stiinta este gata sa simta miscarea si sa injecteze in perfuzie o substanta. Apoi, calugarul budist este conectat la o masinarie, ce poarta numele de Spect, si astfel ii sunt impanzite budistului pe cap tot felul de cabluri. Cu ajutorul acestei masinarii, imaginile cerebrale vor putea fi vazute, insa si senzatia de uniune cu universul va fi ceva mai putin intensa pentru calugar, caci simtamintele sale vor fi doar niste date pe un calculator.
Acest experiment menit a inregistra uniunea cu Dumnezu a avut loc in 2001 si a dus la detectarea unei intreruperi de alimentare cu sange a zonei posterioare a encefalului, zona cerebrala ce detine perceptia personala asupra lumi si a supra-eului. In urma acestui experiment s-a aflat ca e – in orice forma a sa, chiar si cea de rugaciune – induce la nivel neurologic ideea de uniune a eu-lui cu creatorul sau, oferind o senzatie extrem de reala.
Cine a cercetat pentru prima oara experientele religioase?
Neurologii au fost pionierii acestui gen de experiment, ei descoperind o legatura dintre lobul temporal si trezirea neasteptata a religiozitatii in oameni. Oamenii de stiinta stipuleaza ca aceste configuratii cerebrale sunt de asa natura incat o consecinta a lor este experienta spirituala, creierul fiind configurat genetic in favoarea credintei. De aceea, orice rugaciune are un efect pozitiv asupra cerebelului.
Experimentele cu tehnologia Spect au inregistrat date si in cazul unor calugarite franciscane care se aflau in timpul rugaciunii. Astfel, s-a putut observa o reducere a activitatii cerebrale in zona ce se ocupa cu orientarea. Aceasta reducere se pare ca le dadea maicutelor un sentiment de uniune cu divinitatea aproape tangibil. Astfea fost demonstrat ca la baza senzatiei ca eul este absorbit in ceva mult mai vast nu se afla un gand pios, ci mai degraba niste evenimente neurologice.
Credinta, o iluzie?
Daca Dumnezeu a fost inventat de creierul nostru, de ce nu ar fi si credinta o iluzie ce ne joaca feste? Reurotehnologia este un termen inventat de neuropsihologul Andrew Newberg, activist al universitatii din Pennsylvania, si de Eugene d’Aquili, ce explica modul in care comportamentul de origine ritualica provoaca stari cerebrale din care mai apoi se desprind senzatii umane diversificate. Printre acestea se numara simtul apartenentei la o comunitate si captarea unei uniuni profunde la nivel spiritual.
Ritualurile reusesc sa declanseze anumite mecanisme cerebrale ce ii influenteaza pe credinciosi sa isi interpreteze senzatiile drept marturii ale existentei divinitatii. Cand atentia este focalizata asupra mintii, ritualurile blocheaza perceptia senzoriala de orice fel, acesta fiind si motivul pentru care chiar si indivizii necredinciosi ajung sa se sensibilizeze cand asista la slujbe religioase. Oamenii de stiinta spun ca atata timp cat creierul uman isi va pastra structura actuala, Dumnezeu nu va disparea din viata individului.
Daca experientele spirituale pot fi asociate cu anumite activitati neurale, asta nu inseamna ca acestea sunt iluzii neurologice, precizeaza oamenii de stiinta.
Unii cercetatori cred insa ca, in realitate, regiunile cerebrale care provoaca anumite experiente iluzorii ar creea si experientele religioase. Ceea ce ochiul vede este interpretat de zona cerebrala ce asociaza informatiile vizuale, astfel ca imaginile sunt legate de emotii si de amintiri. Acest proces explica de ce cand vedem imaginea unei cruci, a unei torah ori alte insemne religioase, avem senzatii de respect religios. Viziunile care iau nastere in timpul ritualurilor sau rugaciunilor sunt generate nu doar in zona cerebrala insarcinata cu asocierea vizuala, insa si in zona asociativa. Viziunile sunt produse prin intermediul stimularii electrice a lobilor temporali. Epilepsia duce de obicei acest fenomen la noi extreme.
In prezent, genetica, antropologia si psihologia evolutionista sunt doar cateva discipline care incearca sa studieze radacinile biologice ale experientelor religioase.
Daca Dumnezeu a fost inventat, macar sa stim de unde! Cea mai probabila teorie este aceea conform careia credintele si comportamentul religios sunt de fapt un subprodus al evolutiei umane, totul luand nastere de la capacitatea omului de a identifica oamenii drept fiinte capabile de gandire.
In ultimii 15 ani, pornind de la descoperirea neuronilor-oglinda ce a avut loc in cazul macacului, oamenii de stiinta au realizat cercetari ce au avut rezultate extraordinare in descoperirea modului traditional de concepere a relatiei dintre actiune si perceptie. De asemenea, a fost cercetat amanuntit si rolul avut de actiune si perceptie in constructia cunoasterii sociale.
Prin descoperirea mecanismului de rezonanta a asa-numitilor neuroni oglinda, a putut fi demonstrat si ca sistemul motoriu nu este doar un controlor al muschilor care executa comenzi pornite din alta parte, ci poate indeplini si functii cognitive care pana acum au fost considerate a apartine proceselor psihologice si mecanismelor neurale asociative.
Tot ce lipseste in aceste cercetari ce au ca scop descoperirea ca Dumnezeu a fost inventat sau nu, este modelul unitar al experientei destul de complexe constituita de religiozitate. Experimente cu acest scop au avut loc si la Institutul de Studii al Religiei din Huston, acolo unde s-a constatat ca exista doua elemente esentiale: perceptia nivelului de implicare reala a divinitatii si functia punitiva a acesteia. Aceasta teorie ar fi viabila in Occident, aici unde divinitatea isi asuma rol de implicare si rol punitiv.
Conceptul de Dumnezeu
Un experiment in care voluntarii au fost supusi rezonantei magnetice functionale a aratat cateva lucruri cu privire la reteaua cerebrala care este activata in timpul asa-ziselor experiente religioase. Ariile prefrontale si frontale posterioare sunt implicate cand subiectii se gandesc la o divinitate, un Dumnezeu ce interactioneaza cu individul, in acest moment intrand in actiune si neuronii oglinda.
Atunci cand voluntarii se gandeau la emotii divine precum furia sau dragostea, zonele cerebrale insarcinate cu perceptia emotionala se activeaza. In plus, cand subiectii se gandeau la doctrine religioase in general si nu strict la divinitati umanizate, zonele cerebrale insarcinate cu gandirea abstracta sunt „folosite” la maximum, intrand deci in aplicare functia de interpretare a limbajului abstract, metaforic. Dumnezeu nu apartine deci de realitatea perceputa de individ.
Experimentele arata ca Dumnezeu a fost inventat pentru ca, potrivit studiilor, daca creierul nu ar fi dezvoltat din punct de vedere social, individul nu ar fi putut sa conceapa divinul. In cultura iudeo-crestina, este deja clar faptul ca creierul a fost „configurat” de asa natura incat sa accepte divinul intr-o forma antropomorfa, similara omului. Unii oameni de stiinta merg mai departe si spun ca aceste descoperiri sunt un fel de traducere pe care creierul o face, Dumnezeu nefiind decat o esenta obiectivata a individului, dupa cum credeau si filosofii. Conform acestei teorii, nu divinitatea l-ar fi creat pe om ci invers, Dumnezeu a fost inventat de catre om.
