In sistemul de coordonate ceresti, polii ceresti nord si sud sunt determinati prin proiectarea axei de rotatie a Pamantului in asa fel incat aceasta sa se intersecteze cu sfera cereasca, care, la randul sau, defineste un ecuator ceresc. Echivalentul ceresc al latitudinii se numeste declinatie si se masoara in grade nord (numere pozitive) sau sud (numere negative) de ecuatorul ceresc. Echivalentul ceresc al longitudinii se numeste ascensiune dreapta. Aceasta poate fi masurata in grade, dar este cel mai adesea masurata cu ajutorul timpului (ore, minute, secunde) – cerul se roteste la 360 de grade in 24 de ore, prin urmare, acesta se roteste cu 15 grade la fiecare ora; astfel, o ora de ascensiune dreapta este echivalenta cu 15 grade de rotatie aparenta a cerului.

Punctul zero pentru longitudinea cereasca este echinoctiul de primavara, care este acea intersectie a eclipticii cu ecuatorul ceresc, in apropiere de locul in care se afla soarele in emisfera de nord, in timpul primaverii. Cealalta intersectie a eclipticii cu ecuatorul ceresc este numita echinoctiul de toamna. Cand soarele se afla intr-unul din aceste echinoctii, lungimea zilei este echivalenta cu lungimea noptii. (echinoctiul deriva dintr-o radacina care inseamna “noapte egala”). Timpul echinoctiului de primavara este de obicei in jurul datei de 21 martie, iar cel al echinoctiului de toamna in jurul datei de 22 septembrie.

Punctul de pe ecliptica unde soarele se afla cel mai la nord de ecuatorul ceresc se numeste solstitiul de vara, iar punctul in care soarele se afla in punctul cel mai sudic fata de ecuatorul ceresc se numeste solstitiul de iarna. In emisfera de nord, ziua este mai lunga decat noaptea atunci cand soarele se afla in apropierea solstitiului de vara (in jurul datei de 22 iunie), si mai scurta atunci cand soarele se afla in apropierea solstitiului de iarna (in jurul datei de 22 decembrie). In emisfera de sud, lucrurile stau invers. Termenul “solstitiu” provine dintr-o radacina care inseamna “a sta pe loc” – in timpul solstitiilor, soarele atinge punctul cel mai nordic sau cel mai sudic pe cer si incepe sa se miste inapoi catre ecuatorul ceresc. Prin urmare, acesta “sta pe loc” in ceea ce priveste directia aparenta nord-sud pe sfera cereasca, la momentul respectiv.

Citește și:  Cladirea Operei din Sydney, in patrimoniul UNESCO

In mod traditional, primavara si toamna in emisfera de nord incep odata cu echinoctiile corespunzatoare, in timp ce vara si iarna incep odata cu solstitiile corespunzatoare. In emisfera sudica, anotimpurile sunt inversate – de exemplu, primavara incepe la momentul echinoctiului de toamna.

Ascensiunea dreapta si declinatia unui obiect pe sfera cereasca precizeaza pozitia unica a acestuia, in acelasi fel in care latitudinea si longitudinea unui obiect de pe suprafata Pamantului definesc o locatie unica. De exemplu, steaua Sirius are urmatoarele coordonate ceresti: 6 ore 45 de minute ascensiune dreapta si -16 grade 43 de minute declinatie. Acest lucru ne spune ca, atunci cand echinoctiul de primavara se afla pe meridianul nostru ceresc, vor trece 6 ore si 45 de minute pana ce Sirius va traversa meridianul si, de asemenea, ne spune ca Sirius se afla la putin peste 16 grade sud de ecuatorul ceresc.

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.