Toate lucrurile pe care le facem in preajma Sarbatorii Craciunului, postul, curatenia casei, mersul la biserica, impodobirea bradului, masa in familie, alaturi de cei dragi, toate intra intr-un ceremonial de care suntem mai mult sau mai putin constienti, in sensul ca, poate, nu ne mai gandim ca refacem, prin gesturile si faptele noastre, pe cele care au avut loc cu mii de ani in urma. Subconstientul colectiv pastreaza amintirea timpurilor sacre, iar noi, dupa puteri, reiteram vremurile inceputurilor.
In calendarul crestin, Anul bisericesc (Indictionul) incepe la 1 septembrie, explicatia acestui fapt gasindu-se in Vechiul Testament (in aceasta vreme a anului, apele Potopului s-au retras, Moise, de pe Muntele Sinai, a coborat cu Tablele Legii, era ziua purificarii, pe care evreii o cinsteau prin post). O alta explicatie este legata si de un ciclu al naturii, celebrat, in aceasta perioada, si in culturile precrestine. Inceputul toamnei inseamna ca roadele pamantului au fost culese si ca oamenii au ragazul sa se pregateasca pentru un nou inceput. Nenumarati sfinti sunt celebrati in aceasta perioada, iar cu 40 de zile inainte de Craciun incepe Postul Nasterii Domnului (Adventul –“Asteptare”) care va culmina cu Slujba de Craciun. Postul trebuie sa aduca aminte oamenilor de ei insisi, sa-i determine sa isi intoarca atentia de la aspectele concrete, materiale, ale vietii, la dimensiunea spirituala a existentei. Este o concentrare asupra sinelui si o pregatire pentru a primi, in suflet, lumina bucuriei, a credintei, a intelegerii rostului pe acest pamant. Cu cat se apropie Sarbatoarea Nasterii Domnului si Slujba de Craciun, cu atat postul (cel putin asa cum era tinut in timpurile mai vechi si, uneori , si astazi) devine mai aspru. In Ajunul Craciunului, in unele zone, se ajuneaza pana la rasaritul Luceafarului (care a vestit Nasterea Domnului), dupa care se pot manca fructe, miere si grau fiert.
Ritualul liturgic prevede ca, daca Ajunul Craciunului cade intr-una din zilele obisnuite ale saptamanii (luni-vineri), in ziua respectiva, la biserica, se va tine Liturghia Sfantului Vasile cel Mare, iar in dimineata de Craciun, Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur. Daca Ajunul este sambata sau duminica (asa cum cade anul acesta), ziua respectiva este aliturgica, iar la Slujba de Craciun se va oficia Liturghia Sfantului Vasile cel Mare, impreuna cu Vecernia. De asemenea, in aceste cazuri, in ziua de vineri, de dinainte de Craciun, se tine Slujba Ceasurilor Imparatesti (numite asa de pe vremea in care, in Bizant, la aceasta slujba, participa si Imparatul).
La inceputul Privegherii de seara (seara de 24 decembrie), in biserica, se tine Pavecernita Mare (din gr, “Apodeipnon” – “Slavirea lui Dumnezeu”), o slujba in care se citesc psalmi si rugaciuni pentru lauda lui Dumnezeu, precum si rugaciuni de binecuvantare a graului, a painii, a untdelemnului si a vinului, dupa care, in momentul numit Litia (gr.“Artoklasia”- “ruperea painii”), credinciosii gusta din painea sfintita, inmuiata in vin, si sunt miruiti cu untdelemnul. La Slujba de Craciun, din dimineata de 25 decembrie (Utrenia) se canta Canonul Nasterii Domnului, urmat de Liturghie. Se rostesc, cu acest prilej, minunati paslmi, iar in finalul Liturghiei, spre bucuria si inaltarea sufleteasca a celor prezenti, se intoneaza “Taina minunata si neobisnuita vad”.
Oamenii cu mai multa evlavie sau care au obisnuinta ceremonialurilor religioase (din familie, din propria convingere) petrec intreaga noapte care preceda Ziua de Craciun, in biserica, participand la slujba, rugandu-se si pentru ca bucuria Nasterii lui Iisus sa fie cu atat mai puternica. Iisus Hristos s-a nascut in Ieslea de la Betleem, noaptea, si a adus lumina, asa cum in “noapte” au fost si timpurile de pana la ivirea lui in lume.
Ajunul Craciunului este marcat, in afara bisericii, de cetele de colindatori, dar si de obiceiul “mersului cu icoana”, cand preotul din comunitatea respectiva umbla din casa in casa, pentru a binecuvanta locurile si oamenii si pentru a anunta, simbolic, Nasterea Domnului, repetandu-se momentul in care cei Trei Magi au fost vestiti de stea, de Nasterea lui Iisus Hristos. Se mai spune ca, in noaptea de Craciun, se deschid cerurile, oamenii fiind binecuvantati, asa cum Duhul Sfant a coborat asupra lui Iisus, in Noaptea Nasterii Lui. Dupa Slujba de Craciun, in ziua de 26 decembrie, este Soborul Maicii Domnului, cand, in biserica se intoneaza imnuri de slava catre Fecioara Maria, iar pe 27 decembrie, a treia zi de Craciun, se sarbatoreste Sfantul Apostol, Intaiul Mucenic si Arhidiacon Stefan.
Crestinii de rit vechi (dupa Calendarul Iulian, si nu cel Gregorian, dupa stil nou, instituit in 1582)) sarbatoresc si tin Slujba de Craciun, pe data de 7 ianuarie, respectand aceleasi obiceiuri (doar ca sunt decalate). In cazul lor insa, legatura cu ritualul liturgic pare a fi mai puternica, nefiind ingaduit ca sa lipseasca cineva (mai ales in mediile rurale) de la Liturghia din dimineata de 7 ianuarie. In Ajun se impartasesc si, dupa slujba, primesc dezlegarea de post.
Craciunul este una dintre cele dousprezece sarbatori domnesti, considerata a fi, ca importanta, a treia, dupa Sarbatoarea Invierii Domnului si dupa Rusalii.
Ora la care se tine Slujba de Craciun difera, in functie de cum au hotarat Arhiepiscopiile, parohiile, preotul de la o anume biserica, traditia etc., altfel spus “cate bordeie, atatea obiceie”. In unele locuri incepe la trei sau patru dimineata, in altele la miezul noptii s.a.m.d. Sunt hotarari arbitrare, important este ca sa primim Sarbatoarea Nasterii Domnului in sufletele noastre, iar la Slujba de Craciun sa participam acolo si atunci cand gasim bucurie, inaltare sufleteasca, atunci cand ceremonia religioasa ne face sa vibram, sa participam la aceasta mare taina a venirii in lume a lui Hristos si sa o intelegem. Altfel este doar “program”, eventual , “spectacol”de Craciun.
