Șoarecele cu picioare albe (Peromyscus leucopus), o specie comună în America de Nord, este cunoscut pentru adaptabilitatea sa remarcabilă la diverse habitate, de la pădurile uscate până la zonele urbane.
Habitatul șoarecelui cu picioare albe
Soarecele cu picioare albe este o specie de hamster care traieste in salbaticie in diferite habitate, dar mai ales in regiunile impadurite uscate din sud-vestul si nordul Statelor Unite ale Americii, din Canada pana in Mexic. Aceasta specie de mic rozator traieste in vizuini, pe sub radacinile copacilor, bustenii mari si tubulari culcati la pamant sau pe sub pietre, ocupa cuibul unor pasari in hatisurile padurii sau isi aranjeaza un nou cuib din ierburi si alte materii vegetale uscate, tulpini moi de plante si frunze moarte.
Dietă și strategii de supraviețuire
Nu este un soarece solitar, traieste mereu in pereche si este activ in timpul noptii. Fiind o specie nocturna si omnivora, iese afara din ascunzatoare dupa apusul soarelui pentru a cauta hrana sa preferata formata din fructe de padure, seminte, ciuperci, nuci, boabe, dar si insecte. Are obiceiul de a-si depozita o mare cantitate de alimente in vizuina sau in gropi sapate in apropierea acesteia.
Iarna hiberneaza doar o scurta perioada de timp, cate putin in fiecare zi, face galerii in zapada pentru a-si cauta hrana sau sta mai mult in vizuina unde consuma proviziile mari de seminte adunate inca din toamna. Fuge cu mare viteza, este sprinten, isi petrece majoritatea timpului pe sol, desi este un catarator excelent pe trunchiurile copacilor si poate chiar inota.
Are lungimea corpului de 9-10,5 cm, greutatea de 14-30 g si este in intregime acoperit cu blana (exceptie face doar coada). Pe partea dorsala a corpului blana este roscata-maronie (mai inchisa pe sira spinarii), iar pe partea ventrala si zonele laterale este alba. Coada este golasa si foarte lunga, masoara aproximativ 6-10 cm.
Membrele anterioare si posterioare sunt foarte subtiri, albe pe partea inferioara si mai inchise in rest. Are capul ingust, botul ascutit si paros, prevazut cu vibrize foarte tari si lungi pe buza superioara lata si despicata, urechile mari si rotunde, foarte bine evidentiate deoarece ies afara din blana. Ochii sunt mari si expresivi, rotunzi, au irisul de un negru-intens.
Reproducerea și ciclul de viață
In perioada lunilor martie-octombrie femela si masculul se imperecheaza si isi apara teritoriul de intrusi. Cand masculul lipseste femela este cea care apara vizuina si puii, chiar si fara ajutorul acestuia. Dupa o perioada de gestatie de 22-28 de zile femela face in jur de 5 pui (in cazuri exceptionale poate avea si 9 pui) pe care ii alapteaza timp de cel mult o luna. Dupa ce sunt intarcati puii mai raman alaturi de parinti 1-2 saptamani, apoi ajung la maturitatea sexuala si devin independenti.
La aceasta specie femela se poate reproduce de mai multe ori pe an, ceea ce face sa devina uneori invaziva. De asemenea acesti soareci au mai multe adaposturi care sunt folosite mai ales de masculi si pui, femela in perioada de lactatie sta intr-un adapost separat cu puii care nu au fost inca intarcati.
Dupa parioada de alaptare a puilor, femela ii lasa langa mascul si ea ocupa un alt adapost in care daca se imperecheaza din nou face o nou serie de pui. Avand in vedere acest comportament este clar ca masculul formeaza cu o femela o pereche temporara doar timp de 2 saptamani sau putin mai mult pana apar puii, apoi sunt parasiti de acesta, ea isi alapteaza puii apoi se reorienteaza spre alt mascul.
Soarecele cu picioare albe este o specie foarte comuna in America de Nord, face parte din ordinul Rodentia, familia Cricetidae. Speranta de viata la aceasta specie de mic rozator este de 3-4 ani sau minim de 1-2 ani (in zonele unde este amenintata de un numar mare de pradatori, de vulpi, hermeline, serpi, dihori, jderi si alte animale carnivore).
Impactul uman și adaptările urbane
Șoarecele cu picioare albe a demonstrat o capacitate remarcabilă de a se adapta la mediile urbane, unde resursele abundente și lipsa prădătorilor naturali facilitează o creștere rapidă a populației. Acest lucru a dus la interacțiuni frecvente cu oamenii, contribuind la diseminarea speciei în noi arii geografice. Studiile indică faptul că, în orașe, șoarecii pot adapta rapid comportamentul lor nocturn pentru a evita interacțiunea cu oamenii, preferând să se hrănească în orele prea târzii ale nopții.
Video – Soarecele cu picioare albe (Peromyscus leucopus):
