Sonda spaţială Rosetta – misiune plină de surprize

Rosetta este numele sondei spaţiale şi a unei misiuni a Agenţiei Spaţiale Europene (ESA), al caror scop este de a aduna date despre cometa Tchourioumov-Guerassimenko, numită aşa după numele descoperitorilor săi (supranumită « Tchouri » (Chury), date care să conducă la informaţii noi referitoare la formarea sistemului solar, având în vedere că astfel de corpuri cereşti reprezintă « vestigii » ale începutului şi că diversele teorii emise până acum despre acest subiect nu sunt sustenabile până la capăt, fiind contrazise parţial sau integral de noi descoperiri. În raport cu aceste date, probabil că se vor afla şi alte lucruri despre originile vieţii şi se spera că multe incertitudini se vor risipi.

Sonda spaţială Rosetta a fost lansată la 1 martie 2004 şi aterizarea pe cometa Tchourioumov-Guerassimenko este prevăzută pentru 11 noiembrie 2014, când sonda se va afla la 650 de milioane de kilometri de Terra, deplasandu-se cu o viteză de 135 000 de km/h şi când cometa va fi foarte aproape de Soare. La aterizare, modulul sondei, denumit Phile, va avea o viteză verticală de aproximativ un metru/s şi va trebui să se ancoreze pe sol, deoarece gravitaţia este foarte mică şi insuficientă pentru a-i asigura stabilitatea. Cu ajutorul aparaturii din dotare, se spera să se realizeze fotografii, să se ia probe de sol, forându-se până la 20 de metri adâncime, probe din gheaţă, iar datele, prelucrate de minilaboratorul sondei vor fi transmise la Centrul de control al Agenţiei. Funcţionarea aparaturii de la bordul sondei este asigurată de panouri solare şi de baterii care garantează minimum cinci zile de funcţionare, după aterizare.

După acest moment al culegerii de date, Rosetta va însoţi cometa până la dezintegrarea acesteia sau până la coliziunea cu un alt corp ceresc, ceea ce se va întâmpla într-un viitor foarte îndepărtat. Pe partea exterioară a sondei, specialiştii au fixat un disc inalterabil din nichel, pe care sunt microgravate texte în o mie de limbi, în ideea de a fi conservate pentru urmaşii noştri foarte îndepărtaţi, în timp sau în spaţiu. De altfel, şi denumirea misiunii vine de la celebra Piatră din Rosetta, apartinand Egiptului antic, pe care sunt înscrise trei versiuni, în limbi diferite, ale aceluiaşi text, şi graţie cărora au putut fi descifrate, în secolul al XIX-lea, hieroglifele.

Prima mare surpriză a cestei misiuni spatiale a survenit în momentul în care, în data de 11 iulie, anul acesta, cei de la Centrul de control au primit primele imagini, total neaşteptate, de la computerul de pe sondă, ale cometei care pare a fi dublă, formată din două blocuri masive, legate printr-o porţiune îngustă, şi care se roteşte încet în jurul axei sale, într-un interval de 12,4 ore. La momentul când au fost transmise aceste imagini, Rosetta se afla la 86 000 de kilometri de cometa. Descoperirea este – spun astronomii – formidabilă, dar cei de la ESA deja au mari probleme cu această misiune, deoarece nu au prevăzut posibilitatea ca modulul sondei să fie nevoit să aterizeze pe unul sau pe altul dintre cei doi « munţi » în rotaţie, necunoscând structura dublă a cometei. Mai mult, aceasta « înfăţişare » neaşteptată, neregulată, face necesară ajustarea permanenta, de la sol, a vitezei de deplasare a sondei, pentru a evita o ciocnire, dar şi pentru ca Rosetta să nu « scape » din câmpul gravitaţional foarte slab al cometei.

În aceste zile, între 3 şi 6 august, se fac ultimele două manevre pentru plasarea sondei în orbita cometei, la o distanţă de aproximativ 100 de kilometri de sol. În septembrie şi octombrie, Rosetta se va apropia, treptat, până la 50, respectiv 30, 10 kilometri de cometă.

O altă surpriză este legată de faptul că nu este încă sigur dacă, la momentul programat pentru aterizarea modulului pe cometă, Soarele va fi sau nu acoperit de nori densi de praf, situaţie care ar periclita alimentarea panourilor şi a bateriilor solare.

Se pare că, deşi de mii de ani cometele i-au fascinat pe oameni, nici acum, în secolul al XXI-lea, civilizaţia noastră supertehnologizata nu ştie încă să « îmblânzească » aceste corpuri cereşti, cu aspect, structură, traiectorie şi evoluţie imprevizibile.