Soparla cu cap conic isi are numele de la forma speciala a capului, ea avand particularitatea de a prezenta o ,,casca” de culoare galbena din varful botului pana spre ceafa ceea ce o face sa fie o specie inrudita cu iguanele. Aceasta specie traieste in regiunile impadurite din Mexic, Guatemala, Nicaragua, Veracruz si in general America Centrala.
Exemplarele adulte au lungimea corpului de 40-70 cm si un aspect foarte special pus in evidenta in principal de coada lunga si foarte subtire. La femele coada este chiar mai lunga ca la mascul, ceea ce face si diferenta intre cele doua exemplare. De asemenea soparla cu capul conic poate fi usor recunoscuta si dupa forma membrelor sale anterioare si posterioare, lungi si inguste, terminate fiecare cu cate 5 degete ca niste ,,picioare de paianjen” prevazute cu gheare ascutite.
Pe partile laterale ale capului apar ochii mari si expresivi, care au irisul de culoare inchisa si sunt protejati de pleoape din piele groasa. De asemenea in apropierea ochilor, in spatele acestora soparla are timpanele externe care ii ofera posibilitatea de a auzi sunetele propagate in aer. Intregul corp al soparlei este acoperit de piele solzoasa, pe partea dorsala in nuante de culori verzi mai mult inchise, iar pe partea ventrala in tonuri luminoase galbene.
Aceste soparle sunt specii arboricole, se catara cu usurinta pe trunchiurile si ramurile copacilor cu ajutorul ghearelor ascutite, ocazional coboara si pe sol (mai ales in perioada de reproducere) si traiesc solitar sau in grupuri mici, formate din 2-3 femele si un mascul. Au un puternic instinct teritorial, masculul ocupa un tufis sau coronamentul des al unui copac si nu permite altor intrusi sa patrunda in zona sa.
Hrana este alcatuita din insecte pe care le prinde brusc in momentul in care acestea trec prin raza sa de actiune. Pentru acest lucru soparla trebuie sa stea intr-un loc cat mai avantajos, sau sa se apropie in liniste, ceea ce nu ar fi o problema avand in vedere abilitatea sa extraordinara de a vana. Cei mai mari dusmani ai lor sunt serpii si pasarile, de care se ascund deseori in frunzisul copacilor, fiind camuflate destul de bine de coloritul corpului.
Reproducerea este ovipara, dupa imperechere femela depune 3-5 oua in cuiburi aranjate in stratul de frunze moarte sau aflate in stare de putrefactie de pe sol. Aceasta soparla poate fi crescuta si in conditii de captivitate, intr-un terariu bine ventilat, in care temperatura sa fie de 29-30 de grade Celsius si umiditatea mare de 90-100%. Ea se adapteaza destul de usor la noile conditii si traieste fara probleme in apropierea omului.
Soparla cu cap conic este o specie foarte frecvent in regiunile Americii Centrale, numarul de exemplare este destul de mare. Are denumirea stiintifica de Laemanctus longipes, face parte din ordinul Squamata, familia Iguanidae.
