Șopârla de sticlă europeană, cunoscută științific ca Ophisaurus apodus, este o reptilă impresionantă care fascinează atât prin aspectul său unic, cât și prin adaptabilitatea sa la diverse medii.

Habitatul șopârlei de sticlă europene

Soparla de sticla europeana este cea mai mare specie din familia Anguidae dar si una din cele mai mari soparle fara picioare care exista pe glob. Aceasta traieste in regiuni calde si uscate, la margini de paduri rare sau pe vaile raurilor din Europa de Sud-Est, Asia Centrala si de Vest, Iran, Irak si Caucaz.

Prefera locurile uscate cu tufisuri, arbusti si grohotisuri printre care se poate ascunde cu abilitate cand se simte amenintata, poate ajunge in zonele montane la altitudini de pana la 2300 m. De asemenea au fost vazute astfel de soparle in apropierea zonelor urbane, in gradini, livezi si vii, pe campii si dealuri. Hrana sa consta din insecte, gandaci, moluste, pasari, reptile, mici rozatoare, melci si viermi de pamant.

Caracteristici fizice și comportamentale

Are corpul lung de 1-1,2 m si acoperit cu solzi grosi de forma rombica, care formeaza pe cele doua parti laterale doua falduri profunde ale pielii, egale si bine evidentiate, ca niste santuri. Numele de soparla de sticla vine de la stratul de solzi luciosi si grosi care ii acopera tot corpul, care la o anumita perioada se reface, este complet inlocuit. Coada este foarte lunga depaseste cu mult lungimea corpului, ea masoara 2/3 din lungimea totala a soparlei.

Pe partea dorsala nuantele de culori sunt maronii, brun-roscate si galbene stropite cu numeroase pete intunecate de marimi diferite. Soparlele tinere au o culoare de fond galbena-cenusie cu multe dungi maro-inchis. Are capul mare si gros comparativ cu diametrul corpului, botul este ascutit, ochii mari si prevazuti de pleoape mobile nu ca la sarpe, imbinate si transparente.

Șopârla de sticlă europeană

In caz de pericol soparla isi poate lasa o parte din coada, care apoi creste la loc insa nu atat de lunga ca la inceput si nici cu un colorit atat de deschis. Dupa ce scapa din raza vizuala a pradatorului se ascunde pe sub pietre, in gaurile ce apar printre radacinile copacilor sau vizuini de rozatoare.

Reproducerea și ciclul de viață

Reproducerea este ovipara si are loc in luna iulie, dupa imperechere femela depune 8-10 oua in gropi sapate in pamantul umed chiar de ea si le pazeste pe toata perioada incubatiei. Dupa aproximativ o luna ouale eclozeaza si apar micile soparle care se aseamana cu adultii doar ca sunt mai mici. Din luna octombrie si pana in martie (anul urmator) soparla de sticla europeana intra in perioada de hibernare si la sfarsitul acesteia de regula incepe perioada de reproducere.

Rolul în ecosistem și hrana preferată

Poate fi crescuta si in conditii de captivitate intr-un terariu in care temperatura sa fie mentinuta in intervalul de 25-30 de grade Celsius. Ca substrat pe fundul terariului se pune nisip si frunze, cateva radacini, pietre si scoarta de copac pentru a se adaposti daca doreste sa stea ascunsa.

Dieta sa nu este foarte complicata, formata din insecte, melci, pui de soareci si viermi. Speranta de viata in conditii de captivitate este de aproximativ 50 de ani, in mediul sau natural traieste cu siguranta mai putin.

Soparla de sticla europeana este o specie comuna in sud-estul Europei, face parte din ordinul Squamata, clasa Reptilia si are denumirea stiintifica de Ophisaurus apodus.

Confuzia cu șerpii

Din cauza lipsei membrelor, șopârla de sticlă europeană este adesea confundată cu un șarpe. Totuși, există diferențe evidente: are pleoape mobile, urechi externe și o coadă ce reprezintă aproape două treimi din lungimea corpului. Aceste trăsături o deosebesc clar de șerpi și îi subliniază unicitatea în rândul reptilelor.

Video – Soparla de sticla europeana (Ophisaurus apodus):

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.