Proteul de pestera isi are numele de la faptul ca traieste in apele din pesteri, este unul dintre putinii amfibieni, considerat de cercetatori oarecum ciudat pentru ca s-a adaptat unui mod de viata cavernicol. Mai este cunoscut si cu numele de proteul european deoarece arealul sau este alcatuit din sudul Europei. Cu mult timp in urma aceasta specie a fost descoperita in apele subterane ale unor formatiuni carstice din Balcani.
Unii specialisti considerau ca proteul de pestera apare si in pesterile din Crimea si de asemenea pe coasta Marii Negre insa cautarile lor in acele regiuni nu s-au finalizat cu succes. Cert este ca acest amfibian se gaseste intr-un areal foarte limitat, format din lacurile si fluxurile reci de apa din pesterile subterane de la poalele Muntilor Alpi, nordul Italiei si zonele de coasta ale Sloveniei si Croatiei.
Are corpul cu lungimea de 20-30 cm si este o specie exclusiv acvatica, cu branhii externe ramificate rosii. Impresioneaza prin forma sa alungita, coada cu tivituri cutanate si cele patru membre slab dezvoltate. Corpul este acoperit de piele nepigmentata, are o nuanta usoara alb-galbuie ce poate unori deveni violacee. Prin pielea transparenta se poate vedea sangele de culoare rosiatica.
Capul este destul de lat, evidentiat prin branhiile de culoare rosie-deschisa, iar membrele anterioare si posterioare sunt slab dezvoltate, foarte mult distantate intre ele, au cate trei respectiv doua degete. Ochii sunt rudimentari, apar complet acoperiti de pielea capului si nu ii ofera posibilitatea sa distinga imagini vizuale.
In perioada de reproducere care coincide cu sezonul ploios (in lunile august-aprilie) masculul isi delimiteaza un teritoriul de 80 cm unde sa se imperecheze, iar dupa acea femela are un mod special de a depune ouale. Unii cercetatorii considera ca in mod normal ea produce 12-80 de oua, insa doar doua dinte ele se dezvolta, celelalte formeaza o masa gelatinoasa (ce pare formata din galbenus) din care cele doua larve se hranesc. Reproducerea fiind vivipara, femela naste cei doi pui vii deodata.
Dezvoltarea larvelor are loc intr-o perioada de timp de aproximativ 3 luni sau chiar mai mare. Aceste forme de amfibieni traiesc departe de gura pesterii, intotdeauna in apa si se hranesc cu mici nevertebrate, melci, dafnii si viermi. Alti cercetatori au emis ipoteza ca o singura femela poate depune pana la 18 ambreiaje de oua (care ajung la un total 496 de oua) pe sub pietrele din apa, in asa numite cuiburi.
Ouale sunt albe, cuiburile in care ele se gasesc sunt pazite de femela, iar dezvoltarea embrionara se finalizeaza dupa 115 zile. Exemplarele tinere ajung la maturitatea sexuala dupa 7 ani.
Proteul de pestera este o specie vulnerabila, in pericol de disparitie, datorita poluarii apelor, capturarilor lor de turisti in scopul vanzarii catre crescatorii amatori si gradinile zoologice. Face parte din ordinul Caudata, familia Proteidae si are denumirea stiintifica de Proteus anguinus. Faptul ca traieste in apele subterane si doar ocazional este adus de ploile abundente in raurile ce curg la suprafata i-a facut pe localnici sa il compare cu monstrul ce aparea intr-o legenda medievala si care atunci cand se taraste afara din pamant prevestea ceva rau.
Spre deosebire de acesta proteul de pestera este un amfibian sensibil, daca este scos din apa moare dupa o ora, el nu poate respira afara din apa, schimbul de gaze prin piele si branhii se face la el doar in apa. Are nevoie de apa curata si bine oxigenata, iar temperatura acesteia sa fie de 6-15 grade Celsius. Speranta de viata la proteul de pestera este de 70-100 de ani.
Video – Proteul de pestera (Proteus anguinus):
