Sunt cunoscute 16 500 de specii de scarabei care fac parte din familia Scarabaeidae si traiesc pe musuroaie, scoarta copacilor, pe balegar, ciuperci, hoituri sau diferite tipuri de vegetatie. Aceste specii de gandaci au aspect extrem de variat, atat ca forma cat si culoare.

Lungimea lor este de 0,2-17 cm, iar anterele au la extremitati cate un piciorus alcatuit din 3-7 placi mobile si plate. Masculii au capul destul de mare si prezinta doua coarne pentru a se lupta pentru partenere. Femelele depun ouale in grupuri sub forma unor mingi pe care le ingroapa in sol, in balegar sau lemn putred.

Carabusul de stepa
Carabusul de stepa

Carabusul de stepa (Anoxia villosa) este o insecta foarte daunatoare care apare in toata Europa, in tara noastra fiind raspandita in regiunile unde se cultiva mai ales porumb si fasole. Carabusul poate fi recunoscut prin corpul sau de culoare castanie-roscata, acoperit cu perisori fini si albi. Pe partea dorsala are un colorit negru, iar lungimea corpului este de 2,5-2,8 cm.

Aceasta insecta are o generatie la trei ani, ierneaza in stadiul de larva in stratul superficial al solului, iar transformarea in nimfe se realizeaza in 2 saptamani, in perioada lunilor mai-iunie. Carabusii adulti apar in luna iunie, cand pot fi observati zburand seara o perioada de aproximativ 40 de minute. In cursul zilei nu apar deloc, ei stau ascunsi in sol, sau la baza plantelor. Dupa aceasta perioada de zbor scurt ei se imperecheaza si incepe ponta. Femela depune un numar de 50 de oua in sol, la adancimi de 25-40 cm, incubatia dureaza 24 de zile, iar stadiul larvar tine 3 ani.

Larvele acestei specii sunt foarte daunatoare deoarece ataca radacinile unor plante importante precum sunt: fasolea, sfecla, porumbul, cartoful, graul, floarea-soarelui etc. Plantele care au fost atacate se ingalbenesc, nu se mai dezvolta, au frunzele de culoare rosiatica, unele nu mai fructifica, iar altele se usuca.

Carabuseii cerealelor
Carabuseii cerealelor

Carabuseii cerealelor (Anisoplia sp) ataca in special culturile de grau din Europa Centrala si de Vest. In tara noastra apar doua specii: Anisoplia segetum Herbst si Anisoplia austriaca Herbst.

Anisoplia segetum Herbst este un carabus lung de 0,8-1,2 cm, de culoare inchisa aramie-verzuie cu luciu, capul negru, iar aripile anterioare castanii, cu marginile prevazute cu perisori rigizi. Aceasta specie ierneaza in stadiul de larva, in stratul de suprafata al solului, iar nimfele apar primavara, chiar la inceputul lunii mai. Dupa ce se termina stadiul nimfal, apar adultii chiar la inceputul lunii iunie cand se formeaza spicul graului.

In primele zile ei urca pe diferite specii de graminee, pentru a se hrani cu frunzele acestora, apoi migreaza in culturile de grau sau alte cereale care sunt in faza formarii boabelor. In zilele insorite adultii pot fi vazuti hranindu-se pe frunzele plantelor, iar odata cu venirea serii ei se retrag in crapaturile solului. Dupa copulatie, femela depune un numar de 35-50 de oua la adancimi de 15 cm in sol, a caror incubatie dureaza 3 saptamani. La aceasta specie se formeaza o singura generatie pe an, timp de 11 luni. Larva are la maturitate lungimea de 2,5-3 cm.

Anisoplia austriaca Herbst este un carabus cu reflexe verzui, capul negru, aripile anterioare castanii, cu o pata neagra si marginile prevazute cu perisori. Are lungimea corpului de 1,3-1,5 cm iar biologia sa se aseamana cu cea a speciei Anisoplia segetum Herbst. La aceasta specie apare o generatie la 2 ani, iar larvele au la maturitate lungimea de 2,5-3,5 cm.

Ambele specii ataca numeroase seminte de plante graminee, producand pagube mai ales in culturile de grau si secara. Carabusii se hranesc cu boabe de cereale, la care se adauga si pierderile indirecte prin scuturarea boabelor cand acestia se misca pe spic in timpul hranirii, astfel incat s-a estimat ca un singur individ distruge 10 spice.

Carabusul de mai
Carabusul de mai

Carabusul de mai (Melolontha melolontha) este raspandit in toata Europa, chiar si la noi in tara apare frecvent in special in regiunile cu paduri de fag si stejar. Carabusul are corpul cu reflexii verzui, lung de 2-2,5 cm, capul negru, aripile anterioare castanii sau roscate, cu perisori albi. Masculul are anterele cu 7 segmente, iar femela are anterele cu 6 segmente. Aceasta insecta ierneaza in stadiul de larva si adult, in stratul superficial al solului.

Primavara, in lunile aprilie-mai apar adultii care au mai multe faze de zbor. In prima faza cand abia au iesit din sol, carabusii zboara direct spre copaci. Apoi urmeaza a doua faza a zborului cand se hranesc si se imperecheaza. In cea de-a treia faza a zborului carabusii se imprastie in jur, iar in faza a patra a zborului ei incep ponta. Toate cele patru zboruri au loc numai seara si odata cu venirea noptii ei se ascund in sol.

Ziua obisnuiesc sa stea ascunsi in frunzisul copacilor sau in arbusti. Perioada de zbor este de 21-28 de zile, apoi incepe ponta. Femela depune un numar de 90-120 de oua in sol, in grupuri de 25-40, care sunt incubate o perioada de 5 saptamani. Ouale au lungimi de 1,5 mm si sunt de culoare alba-galbuie.

Citește și:  Cărăbuși de frunze care aparțin familiei Chysomelidae

In luna iulie-august apar larvele care rod radacinile plantelor, la inceput pe cele fine si apoi pe cele mai groase. Stadiul larvar dureaza 3-4 ani. Larvele se hranesc din primavara pana in toamna, apoi se retrag in sol la adancimi de 40-80 cm, unde hiberneaza pana in primavara.

In ultimul stadiu larvele ajung la lungimi de 4-5 cm, au culoarea alba-galbuie, capul castaniu, picioarele galbene, iar pe suprafata corpului prezinta perisori maronii. In al treilea an larvele isi finalizeaza dezvoltarea si in luna august migreaza in sol la o adancime mai mare, chiar si de 1 m, unde isi construiesc celule ovale din particule de pamant si se transforma in nimfe. Stadiul nimfal dureaza 2-3 luni, iar in primavara anului urmator apar adultii care vor forma o noua generatie. Nimfele au un colorit galben si prezinta pe abdomen 2 peri scurti.

Carabusul de mai este o insecta foarte daunatoare care ataca diferite specii de arbori: stejar, fag, carpen, ulm, prun, nuc, cires, par, mar, vita-de-vie, paducel, trandafir, etc.

Gandacul paros
Gandacul paros

Gandacul paros (Epicometis hirta) apare in toate regiunile din Europa si din tara noastra. Este considerat un mare daunator al florilor plantelor de tipul salciei, rapitei, secarei, graului, orzului etc. Adultul are lungimea corpului de 0,9-1,2 cm, este de culoare neagra, acoperit cu perisori fini cenusii. Tibiile picioarelor din fata au cate trei dinti, iar aripile anterioare au culoare cenusie si pete albe.

Aceasta specie ierneaza in stadiul de adult, in stratul de suprafata al solului. Primavara gandacii ies la suprafata solului si pot fi observati zburand in lunile iunie-iulie. In zilele calduroase gandacii sunt foarte vioi, ei pot zbura si 11-15 ore. In restul timpului ei stau ascunsi pe sub bulgarii de pamant, pe sub frunzele plantelor, sau pe sub pietre, etc. In luna mai, incepe copulatia si ponta.

Femela depune un numar de 48 de oua, in sol, in grupuri de cate 2-4 oua, la adancimi de 4-7 cm. In functie de temperatura mediului inconjurator incubatia dureaza intre 6-15 zile. Dupa eclozare apar larvele care prefera solurile bogate in substante organice, unde se hranesc cu radacini aflate in putrefactie, sau radacini de plante ierboase, astfel finalizandu-si stadiul de dezvoltare larvar.

La maturitate larvele au lungimea de 1,4-1,6 cm, sunt de culoare alba-galbuie, au capul maroniu si abdomenul putin latit in partea posterioara. Stadiul larvar dureaza 2 luni, apoi larva isi construieste un cocon din particule de pamant, in care se transforma in nimfa. In lunile august-septembrie apar noii adulti, care raman in casutele nimfale, in stratul superficial al solului, pana in primavara anului viitor.

Gandacul paros produce pagube mari florilor plantelor crucifere, arborilor care infloresc devreme, cat si pomilor fructiferi. Cand invaziile sunt mari, recolta de fructe este compromisa total. Mari daune sunt produse deseori si in culturile de graminee: grau, orz si secara.

Forfecarul
Forfecarul

Forfecarul (Lethrus apterus) traieste in Europa Centrala si de Vest, in tara nostra fiind prezent in Moldova si Campia Romana si alte regiuni unde ataca diferite culturi de plante: floarea-soarelui, sfecla, porumbul, vita-de-vie etc. Gandacul este lung de 1-2 cm, are culoarea neagra, capul mare cu mandibule foarte dezvoltate, aripile anterioare scurte si sudate intre ele, iar aripile membranoase nu apar la aceasta specie fapt ce face ca ea sa nu poata zbura. Insecta ierneaza in stadiul de adult, in galerii sapate in sol.

Primavara gandacul iese din hibernare, in lunile martie-aprilie, chiar in momentul cand mugurii de vita-de-vie se desfac. Din primele momente acesti forfecari incep sa sape galerii in terenurile intelenite, construind si anumite celule ca niste camerute, apoi aduna bucatele de frunze, muguri de vita-de-vie si lastari, pe care le framanta si le transforma in cocolosi. Apoi aseaza cocolosii unul langa altul in celulele construite, iar femelele dupa copulatie incep ponta si depun in fiecare cocolos cate un ou.

Numarul de oua depus de o femela este de 30, iar perioada de incubatie este de 10-12 zile. Dupa eclozare larvele raman in cocolosi si se hranesc cu materia acestora. Stadiul larvar este de o luna, iar larvele ajung la final sa aiba lungimea de 2,8 cm si culoarea alba, doar capul este maroniu-galbui. Transformarea larvelor in nimfe se face in celule construite din particule de pamant. In luna iulie apar adultii care insa raman in acelasi loc pana in primavara anului viitor.

Forfecarul este un mare daunator, in special al vitei-de-vie, distrugandu-i frunzele, lastarii, dar si mugurii.

1 COMENTARIU

  1. buna ziua ,va rog sa-mi spuneti cu ce pot combate carabusul de stepa (anoxia villosa)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.