Specii de mătăsari din familia Bombycillidae și caracteristicile lor distinctive

Familia mătasarilor este alcătuită din 8 specii diferite de păsări din care 3 specii sunt mătăsari propriu-ziși, iar restul sunt specii înrudite. Aceste păsări trăiesc în sezonul cald în Europa de Nord, America de Nord și Asia de Nord, iar în lunile reci migrează în regiunile sudice.

Datorită crestelor elegante și a penajului cu nuanțe contrastante, mătăsarii sunt ușor de recunoscut și sunt apreciați pentru aspectul lor spectaculos.

Caracteristicile fizice ale mătăsarilor

Mătăsarii sunt păsări cu aspectul corpului grăsuț deoarece au penajul moale și dens. Coloritul penajului variază de la maroniu-cafeniu la nuanțe mai deschise de gri, cenușiu, bej, iar unele specii au pete de culori contrastante de roșu, negru, galben, gri-albăstrui. Au corpul de talie medie, nu depășește lungimea de 15-23 cm.

Fac parte din ordinul Passeriformes, familia Bombycillidae. Unele specii au penele de pe cap alungite, ele formează o creastă ascuțită, caracteristică specie și sunt numiți și muscari mătăsoși.

Comportamentul și obiceiurile de hrănire ale mătăsarilor

Aceste păsărele formează colonii, clocesc în copaci, în cuiburi construite din fire de iarbă uscată și crenguțe, la bifurcarea ramurilor acestora. O femelă poate depune un număr de 3-6 ouă, pe care le clocește timp de cel mult 2 săptămâni. Hrana lor constă din fructe de pădure, iar uneori din muguri, boabe și insecte.

Unele specii de mătăsari vin și la noi în țară ca păsări migratoare, dar stau foarte puțin. Cântecul lor nu este impresionant, este domol, se aseamănă mai mult cu un țârâit, se aude îndeosebi vara și nu poate fi comparat cu un ciripit deosebit, nu se poate spune că emit triluri, ci doar sunete răzlețe.

Bombycilla garrulus

Mătăsarul Bombycilla garrulus trăiește în taigaua din regiunile nordice ale Scandinaviei. Are lungimea corpului de 18 cm și greutatea de 50-60 g. Poate trăi aproximativ 13 ani. Are penajul frumos colorat, pe cap prezintă un moț ce are capătul ascuțit și este format din pene mai lungi.

În dreptul ochilor are câte o bandă neagră care se întinde spre ceafă, zona de sub cioc este de asemenea neagră, penajul este predominant gri-ruginiu, gri-cenușiu, iar aripile și coada au pete albe, roșii, galbene, negre și gri-albăstrui. Ciocul și ochii sunt negri. Această specie vine și în țara noastră, în lunile de iarnă, dar foarte rar. Hrana sa constă din fructe de pădure, insecte și boabe.

Mătăsarul japonez

Clocește în pădurile din taigaua siberiană, în estul Rusiei și își petrece lunile de iarnă în sud, în Coreea, Taiwan și Japonia. Are denumirea științifică de Bombycilla japonica și este o specie care are zborul excelent, puternic. Are lungimea corpului de 16-18 cm și greutatea de 54-64 g.

Pe cap are creasta ascuțită caracteristică familiei mătăsarilor, iar sub cioc are o pată neagră. Pe aripi prezintă dungi roșii si negre, iar penajul în restul corpului este roz-galben, brun, cenușiu. Coada are pete roșii, albe și galbene. Se hrănește cu fructe de pădure, muguri și insecte.

Bombycilla cedrorum

O altă specie este Bombycilla cedrorum care apare în regiunile cu păduri deschise din America de Nord, SUA, Canada. Această pasăre migrează în regiunile sudice pentru a putea supraviețui în lunile reci de iarnă. Are corpul mic, cu lungimea de 15 cm și coloritul gri-maroniu.

Importanța ecologică a mătăsarilor

Mătăsarii joacă un rol esențial în ecosistemele forestiere prin contribuția lor la dispersarea semințelor. Consumul fructelor ajută la împrăștierea semințelor pe distanțe mari, facilitând regenerarea pădurilor și menținerea biodiversității.

În plus, aceste păsări reprezintă un indicator ecologic important, prezența lor fiind un semn al unui mediu sănătos și echilibrat. Protejarea habitatelor naturale ale mătăsarilor este esențială pentru menținerea populațiilor lor și prevenirea declinului cauzat de schimbările climatice și defrișări.