Molustele monoplacofore fac parte din clasa Monoplacophora și trăiesc pe fundul mărilor din toată lumea, în oceanele Pacific, Indian și Atlantic. Sunt cunoscute 11 specii de astfel de nevertebrate, care până în anul 1952 erau considerate ca fiind dispărute. Ele au fost iar redescoperite și studiate ca specii, mediul lor de viață fiind foarte interesant pe fundul mărilor adânci, în diverse locuri din lume, la adâncimi de 200-7000 m.
Ele au o importanță deosebită pentru studiile de paleontologie și biologie marină, fiind considerate „fosile vii” care oferă indicii despre evoluția primelor forme de viață marină.
Aceste moluște pot avea chiar 8 perechi de mușchi retractili la picioare, ceea ce nu se poate spune despre gasteropode, care au doar o pereche. Capul lor este mic, fără ochi, aparatul bucal poartă denumirea de radulă și este mare, iar cochilia are formă conică sau rotunda ca o ciupercă.
Corpul lor poate fi lung de 3 cm, fără tentacule, acoperit complet de carcasa în formă de cochilie. Într-o cavitate a mantiei în formă de potcoavă are 3-6 perechi de branhii care înconjoară piciorul foarte dezvoltat. Aceste branhii au rolul de a filtra apa și mai puțin folosesc în respirație. Moluștele au organe excretoare și gonade sau organe sexuale separate.
Moluștele monoplacofore trăiesc în apele mărilor și oceanelor, la adâncimi mari. Există însă dovezi (pe baza fosilelor descoperite) că unele specii au trăit și la adâncimi mici. Se bănuiește că hrana lor constă din reziduri organice culese din sedimentele sau nisipul de pe fundul mării.
Din clasa Monoplacophora fac parte două familii de moluște și anume: Neopilinidae și Micropilinidae.
Evoluția moluștelor monoplacofore
Studiile asupra moluștelor monoplacofore sugerează că acestea sunt unele dintre cele mai vechi organisme multicelulare, datând din perioada Cambriană, cu aproximativ 500 de milioane de ani în urmă. Ele reprezintă o verigă importantă în înțelegerea evoluției moluștelor moderne, cum ar fi gasteropodele și bivalvele.
Amenințări și măsuri de conservare
Deși moluștele monoplacofore sunt relativ protejate de influențele umane datorită habitatului lor adânc, activitățile precum pescuitul de adâncime și explorarea resurselor marine pot reprezenta amenințări potențiale. O mai bună înțelegere a acestor specii rare este crucială pentru conservarea biodiversității oceanice.
