Familia Cotingidae este formata din 65 de specii de pasari cotinga care impresioneaza prin aspectul lor foarte interesant, caracteristic fiecareia. Din grupul lor fac parte pasarile-umbrela, cocosul de stanca portocaliu, pasarile-clopot si altele.

Pasarea-umbrela de Amazon are denumirea stiintifica de Cephalopterus Ornatus si populeaza versantul vestic al Cordilierilor peruvieni, padurile de la altitudini de 1000 m, apare de-a lungul Fluviului Amazon si Orinoco. Aceste pasari sunt sociabile, traiesc in grupuri care pot fi observate in partea cea mai inalta a coronamentului copacilor. Hrana lor consta din fructe de padure, insecte, larve de insecte, paianjeni si gandacei. Exemplarele adulte au lungimea corpului de 41-51 cm, coada lunga de 18 cm si aripile de 26 cm.

Cephalopterus Ornatus
Cephalopterus Ornatus

Numele de pasarea-umbrela vine de la creasta mare din pene de pe cap care la masculi in perioada de imperechere se infoaie si mai mult, la fel si lobul carnos din zona pieptului lor. La femela podoaba capilara nu este atat de impresionanta, apare mult mai mica. Penajul acestor pasari cotinga este predominant negru, doar zona cefei are usoare reflexii verzui, iar creasta o tenta stralucitoare de albastrui. Ochii sunt mari si negri, pozitionati pe partile laterale ale capului. Picioarele sunt scurte si puternice, terminate cu degete lungi (cate trei orientate in fata si unul inapoi) si gheare mari si ascutite. Ciocul este robust, ascutit si putin curbat in jos.

Strigatele acestor pasari sunt puternice si groase, cand sunt mai multe exemplare la un loc pot fi comparate cu sunetele emise de o cireada de vaci. In perioada clocitului femela isi face cuibul pe ramurile cele mai inalte ale unui copac bine ales, il construieste din crengute si fire uscate de ierburi. Dupa imperechere depune o singura ponta alcatuita din doua oua care au coaja alba. Ouale sunt clocite de ambele pasari, la fel si puii sunt ocrotiti si hraniti si de mascul si de femela.

Cotinga Amabilis
Cotinga Amabilis

Specia Cotinga Amabilis este una din cele mai elegante pasari cantatoare din padurile tropicale, foarte tare degradate, din America Centrala, din sudul Mexicului si pana in Costa Rica de Nord. Penajul masculului este predominant albastru-deschis-stralucitor cu pete si dungi negre, doar in zona gatului si a pieptului in nuante albastre-purpurii. La femela penajul este maroniu, cu nuante mai inchise sau mai deschise, cu dungulite negre. Interesant este faptul ca la aceasta specie, in perioada de imperechere la masculi penele din partea superioara a aripilor scot un sunet caracteristic care se aseamana cu un scartait sau sunet de clopotel.

In acest fel ei atrag atentia femelelor si impresioneaza si prin acrobatiile pe care le fac in zbor. In perioada clocitului femela obisnuieste sa-si faca un cuib. Acesta este construit in forma de ceasca din fire uscate de plante vegetale, crengute, muschi si panza de paianjen, in copaci, pe crengile cele mai inalte ale acestora, cam la 25 m deasupra solului. Exemplarele adulte au corpul destul de mic, cu lungimea de aproximativ 20 cm.

Citește și:  Morsa (Odobenidae), un animal marin cu colți
Procnias Tricarunculata
Procnias Tricarunculata

In padurile tropicale de munte (la altitudini de pana la 1500 m) si padurile de ses din America Centrala si de Sud apare pasarea cotinga Procnias Tricarunculata. La aceasta specie masculul isi manifesta un puternic instinct teritorial, devine destul de agresiv fata de alti masculi (mai ales in perioada de reproducere), isi alege o zona si o semnaleaza ca e ocupata prin strigate puternice si zboruri impresionante demonstrative.

El emite niste sunete care se aseamana cu un apel de clopot, ceea ce face ca aceasta specie sa fie numita si pasarea-clopot. Femela din contra, mai mult tace. Ea are rolul sa construiasca cuibul (in forma de castronel, din crengute si ierburi uscate), iar in perioada clocitului depune o ponta care consta dintr-un singur ou. Acesta este clocit doar de femela, iar dupa eclozarea lui apare puiul de care se ocupa tot pasarea-mama, masculul nu are nici un rol, el doar canta. Hrana acestor pasari consta din fructe de padure care au coaja mai tare.

Ele isi prind fructul cu ciocul mare si puternic si il inghit in intregime. Masculul are lungimea corpului mai mare decat al femelei cu 5 cm, ajunge la aproximativ 30 cm. De asemenea masculul se diferentiaza prin mustatile lungi din zona ciocului alcatuiti din lobi carnosi (in numar de trei) de culoare neagra. Doi lobi cresc exact la colturile gurii, iar al treilea pe baza ciocului superior.Penajul este in doua culori, maro si alb.

Rupicola Peruviana

In padurile si desisurile din Muntii Anzi este distribuita pasarea Rupicola Peruviana. Ea aparea in padurile tropicale, pe vaile versantilor dar si in regiunile impadurite din Peru, Bolivia, Venezuela. Aceasta specie de cotinga impresioneaza prin aspectul penajului foarte deosebit, unic.

Pe cap are o creasta mare de un rosu-portocaliu sub care abia se zareste ciocul. Nuanta rosie-portocalie apare pe intregul cap, pe gat si partea superioara a spetelui unde pare a fi ca o pelerina. Acest colorit contrasteaza puternic cu nuantele gri ale penelor aripilor si cu restul corpului care este complet negru-antracit. Exemplarele adulte sunt foarte frumoase, au picioarele puternice, corpul cu penaj stralucitor si marimea destul de mare (au lungimea de 35 cm). Exemplarele tinere au penajul mai putin stralucitor, pare sters.

Aceste pasari scot sunete stridente, iar cand sunt pe sol in cautarea hranei vocea lor seamana cu un mormait. In periada clocitului femela depune o singura ponta formata din doua oua (care au coaja verzuie) si le cloceste timp de 4 saptamani. Dupa eclozarea oualor apar puii care sunt ocrotiti si hraniti cu larve de insecte de pasarea-mama. Adultii consuma fructe dulci si suculente, insecte si gandaci. Pasarea Rupicola Peruviana este simbolul national peruvian.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.