Fugaciul patat este o pasare migratoare care traieste intr-o gama variata de habitate incepand din zonele de coasta pana la cele impadurite din America Centrala, de Nord si de Sud. In lunile de iarna zboara spre regiunile sudice din Mexic, Insulele Galapagos, Caraibe si Brazilia.
Aceasta pasare cu ciocul lung face parte din categoria caradriidelor, a pasarilor de talia ciocarliilor care apar frecvent in zona de coasta la malul marii sau de-a lungul malurilor apelor, unde isi cauta hrana preferata formata din insecte acvatice si terestre precum si larvele acestora, din crustecee si mici nevertebrate, moluste, paianjeni, rame, gandaci, omizi, greieri, lacuste si peste. Tot din aceeasi familie fac parte si fugaciul-alpin, ploierul cu ciocul arcuit, fugaciul-pitic sau nisiparul. Toate aceste pasari clocesc in regiunile nordice de tundra sau pe tarmul marilor. La noi in tara unele din ele sunt in trecere, poposesc o perioada in sezonul cald, hoinaresc mai ales in Europa de Vest.
Fugaciul patat face zboruri de scurta durata, realizeaza din aripi un sunet ca un ,,vitt” usor care sperie alte pasari aflate la sol si le determina sa se ridice brusc in zbor si pe ele. Ii place sa stea pe pietre si busteni sa se relaxeze, sa-si curete mereu penele cu ciocul si sa le infoaie atunci cand iese din apa spre a le usca mai repede. Deseori prinde din aer insectele zburatoare sau daca este nevoie inoata si se arunca cu capul in apa dupa prada, mai ales dupa pastravi, moluste si crustacee.
Este o pasare de lungime medie, corpul sau poate masura cca. 18-20 cm, anvergura aripilor este de 37-40 cm si greutatea corpului de 35-70 g. Intre cele doua sexe nu exista un dimorfism sexual accentuat, penajul lor este similar, in nuante maronii-verzui-maslinii pe partea dorsala si albicios pe partea ventrala, cu pete maronii. Singura diferenta care apare este ca femela are corpul mai mare cu 20% si are petele de pe abdomen putin mai pronuntate si mai inchise la culoare decat la mascul, uneori chiar negre.
Ochii sunt mari, pozitionati pe partile laterale ale capului, au irisul de culoare neagra si cate o dunga deschisa gri-albicioasa in dreptul lor. Ciocul este lung si drept, in doua culori, galben sau portocaliu in cea mai mare parte incepand de la baza lui si negricios la varf. Picioarele sunt scurte, galbui-cenusii, au fiecare cate trei degete indreptate inainte si cate unul inapoi, toate prevazute cu gheare lungi, ascutite si curbate, in nuante negricioase. Penele de deasupra cozii sunt maslinii-maronii, iar cele de sub coada albe.
In perioada de imperechere (in perioada lunilor mai si iunie) femela este cea care face curte masculului, isi infoaie penele aripilor si coada si se misca in jurul acestuia avand aliura corpului orizontala. Cuibul este construit de ambele pasari, pe sol in apropierea apei, in ierburile inalte, din diferite materii vegetale uscate, din muschi, puf si pene. O femela se poate imperechea cu 1-4 masculi in acelasi an (acestia deseori dau lupte acerbe intre ei) si astfel depune mai multe ponte formate din cel mult 3-5 oua, crem cu mici pete maronii-rosiatice. Acestea sunt clocite de ea, deseori cu ajutorul masculului o perioada de 21-22 de zile.
Dupa eclozarea oualor apar puii care sunt ocrotiti mai mult de mascul, femela se ocupa mai putin de cresterea si hranirea puilor. De obicei masculul este lasat cu puii, iar femela incepe sa-si caute un lat partener. Pasarile tinere au penajul asemanator adultilor insa mai simplu, fara prea multe pete pe partea ventrala, ajung la maturitatea sexuala la varsta de 12 luni. Cei mai mari dusmani in salbaticie ai acestor pasari sunt pasarile de prada mai ales soimii, bufnitile si pescarusii, vidra de rau, nurca si ciorile.
Fugaciul patat este o pasare comuna pe continentul Americii, nu este in pericol de disparitie. Ca specie are denumirea stiintifica de Actitis macularia, face parte din ordinul Charadriiformes, familia Scolopacidae. Speranta de viata la fugaciul patat este de aproximativ 12 ani.
Video – Fugaciul patat (Actitis macularia):
