Toiul cu pieptul rosu este o pasare cantatoare intalnita frecvent in padurile de conifere dar si cele mixte sau de foioase din America de Nord.
Are corpul micut, cu lungimea de 10-12,4 cm si se remarca prin abilitatea de a urca si cobora pe scoarta si crengile copacilor cu o usurinta extraordinara, fara a se ajuta de coada scurta si rectangulara cum fac scortarii si ciocanitorile, ci doar de cele doua picioare scurte de culoare gri-inchis, prevazute fiecare cu trei degete orientate inainte si unul ianpoi, toate inzestrate cu gheare tari, ascutite si curbate.
Are ciocul mic, drept si foarte puternic, cu ajutorul lui cauta micile nevertebrate pe trunchiurile si crengile copacilor sau sparge coaja nucilor pentru a manca miezul acestora. Ochii sunt mari, pozitionati pe partile laterale ale capului, au irisul de culoare inchisa. In dreptul ochilor prezinta un desen al penajului, o banda neagra ca o tresa ce se intinde pana la cioc.
Aceasta iese in evidenta datorita zonei albe de deasupra ce are forma unei sprancene si coloritului alb-galbui al gusei. Numele pasarii vine de la culoarea rosie a penelor din zona pieptului, in rest partea ventrala este galbui-rosiatica. Pe partea dorsala coloritul penajului este albastrui-gri, mai inchis pe aripi si coada.
In perioada clocitului femela si masculul isi fac impreuna cuibul in scorbura unui copac bine ales, la inaltime mare fata de sol, sau il scobesc cu ciocul in lemnul putred al coniferelor. Cuibul este suficient de adanc, cam de 20 cm, este captusit cu fire uscate de iarba si puf si uns la intrare cu rasina de pin, pentru a-l proteja de furnici. Femela si masculul formeaza o pereche monogama, iar pe parcursul unui an este depusa o singura ponta.
Numarul de oua variaza intre 4-7, au coaja alba cu mici pete maronii-roscate si sunt clocite numai de femela timp de 12 zile. Masculul nu ajuta la incubarea oualor insa aduce hrana la cuib femelei. Dupa eclozarea oualor apar puii care sunt hraniti de parinti cu larve de insecte timp de 14-21 de zile. Din momentul in care le cresc penele de zbor, puii incep sa zboare, parasesc cuibul si isi cauta hrana singuri.
Aceste pasari vioaie traiesc doar in copaci si se hranesc cu insecte si larve de insecte pe care le scot cu ciocul din crapaturile scoartei copacilor. De asemenea consuma o cantitate mare de seminte de conuri de pin, mai ales in perioada lunilor de iarna cand conditiile sunt mai vitrege.
Toiul cu pieptul rosu face parte din familia Sittidae, ordinul Passeriformes si nu este o specie pe cale de disparitie. In padurile de brazi si stejari din Muntii Atlas ai Algeriei traieste o alta specie Sitta ledanti sau toiul algerian care este una dintre cele mai rare pasari din lume.
Video – Toiul cu pieptul rosu (Sitta canadensis):
