Păstrăvii sunt pești care aparțin familiei Salmonidae. Dimensiunea acestor pești variază în funcție de condițiile de viață, astfel unii ajung la maturitate mai repede, iar alții mai târziu.
Majoritatea speciilor preferă apele alcaline din zonele calcaroase, unde găsesc hrană din abundență. Unele specii trăiesc în râuri alpine, altele în ape dulci din regiuni mai joase sau în lacuri montane care au dimeniuni diferite.
Păstrăvii au în general corpul fuziform, turtit pe partea medio-laterală și acoperit de solzi foarte mici și care se desprind destul de ușor. Maxilarele lor sunt foarte puternice și prevăzute cu numeroși dinți. Un astfel de pește are două înotătoare dorsale: una mai mare pe mijlocul spatelui și una mai mică aproape de pedunculul caudal.
Înotătoarea caudală este ușor bifurcată, iar aripioarele pectorale și ventrale sunt alungite și în pereche. Înotătoarea anală este poziționată aproape de pedunculul caudal și este bine dezvoltată.
Păstrăvii sunt recunoscuți pentru corpul lor hidrodinamic, înotătoarele bine dezvoltate și dantura puternică, adaptată pentru capturarea prăzii.
Specii de păstrăvi din familia Salmonidae:
Păstrăvul de lac
Are denumirea științifică de Salmo trutta și este cunoscut și cu numele de păstrăvul de mai, păstrăvul de fund, tomos de toamnă sau păstrăvul argintiu. Trăiește în lacurile zonele de deal, la altitudini de 250-300 m sau în lacurile din zonele montane de peste 1000 m.
Un exemplar adult poate avea lungimea corpului de 25-30 cm și greutatea de 0,8-1,6 kg. Are partea dorsală verzui sau cenușie-albăstruie, iar partea ventrală albicioasă. Pe părțile laterale are reflexii argintii. Această specie a fost introdusă în toată lumea, se găsește în Europa, Asia, Africa, America și Australia.
Păstrăvul de râu
Este numit și păstrăvul de munte și are denumirea științifică de Salmo trutta fario. Apare în apele de munte din țara noastră. Exemplarele din apele mici de la munte au dimensiunea corpului mai redusă, iar cele din zonele mai joase sunt mai mari. Păstrăvul de rău este răspândit în multe țări din Europa, trăiește mai ales în apele curgătoare repezi din zonele de munte, mai ales sub cascade.
Păstrăvul-curcubeu
Este o specie care are o dungă de culoarea curcubeului pe părțile laterale, de la care îi vine și numele atât de frumos. Are denumirea științifică de Salmo irideus. Provine din America și a fost adus în Europa Centrală și în țara noastră (la Prejmer, Slănic-Moldova). Un exemplar adult poate avea lungimea corpului de 25-30 cm și greutatea de 0,4-1,5 kg.
Păstrăvul-de-șipot
Are denumirea științifică de Salmo alpinus și este cunoscut și cu numele de păstrăvul roșu sau păstrăvul auriu. Preferă lacurile de la altitudini mari, din zonele alpine din Europa.
Păstrăvul-uriaș
Este răspândit în America și are denumirea științifică de Salmo namaycush. Este numit și păstrăvul de lac din America și poate avea lungimea corpului chiar mai mare de 1 m. Preferă răurile și lacurile mari din Canada. A fost introdus și în Europa, mai ales în Franța, Suedia, Italia de Nord și Finlanda. Apare și în răurile din Alaska.
Păstrăvul-fântânel
În America apare specia păstrăvul-fântânel care are denumirea științifică de Salvelinus fontinalis. Trăiește în râurile reci și iazurile din America de Nord-Est și Canada. Există două subspecii: Salvelinus fontinalis timahamiensis și Salvelinus fontinalis agassizi.
Salmo cenerinus
În Italia apare specia Salmo cenerinus, care dacă trăiește în lacurile mari poate avea lungimea corpului de 80 cm. În râurile de munte are dimensiuni mai reduse, de aproximativ 40 cm. Păstrăvul Salmo cenerius are corpul prevăzut cu numeroase pete negre, maro și roșu-închis.
Salmo marmoratus
Specia Salmo marmoratus este un păstrăv din regiunile nordice ale Mării Adriatice. Are lungimea corpului de 30-70 cm și se hrănește cu insecte și nevertebrate acvatice.
Ciclul de viață și reproducerea păstrăvilor
Păstrăvii au un ciclu de viață complex, care implică migrații sezoniere și depunerea icrelor în locuri bine aerisite, cu pietriș fin și ape oxigenate. Femelele sapă mici gropi în substrat pentru a-și depune icrele, iar masculii le fertilizează extern.
Larvele eclozate rămân ascunse în pietriș până când sunt suficient de dezvoltate pentru a începe să se hrănească. Păstrăvii tineri sunt foarte vulnerabili la prădători și factori de mediu, motiv pentru care rata lor de supraviețuire depinde în mare măsură de calitatea habitatului și de disponibilitatea hranei.
