Spongierii calcaroși sunt bureți care deși unii ar spune că par a fi plante, acest lucru este greșit, pentru că aceste nevertebrate sunt animale vii. Fac parte din clasa Calcarea și alcătuiesc un grup de 100 de specii diferite. Sunt răspândite în apele de adâncime mică, apar în peșteri și pe fundul mării. Hrana lor constă din substanțe nutritive filtrate din apă.
Cu o varietate de specii ce prezintă forme și culori diverse, spongierii calcaroși continuă să atragă atenția cercetătorilor datorită adaptabilității lor remarcabile.
Spongierii calcaroși au spiculi scheletici care sunt alcătuiți din carbonat de calciu. Această substanță de tip mineral este folosită de moluște pentru construirea cochiliilor. Înălțimea acestor bureți nu depășește 10 cm, iar coloritul este în nuanțe maronii-gălbui, alb, roz și alte nuanțe deschise.
Specia Leucettusa lancifer
Este un spongier calcaros destul de mic, are înălțimea de cel mult 5 cm. Este frecvent întâlnit în Marea Barieră de Corali, la adâncimi de cel mult 20 m.
Are cochilia foarte tare și poroasă, de parcă ar fi o piatră. Are forma foarte interesantă, asemănătoare cu un balon și uneori, în cazuri excepționale poate atinge și la 8 cm. În partea superioară spongierul se îngustează, astfel că formează un fel de gât, ceea ce face să aibă aspectul de vază.
Coloritul este foarte deschis, în nunațe de roz sau chiar alb, iar peretele poros îi perimite să atragă și să filtreze substanțele nutritive din apă.
Adaptări și mecanisme de supraviețuire
Spongierii calcaroși și-au dezvoltat adaptări unice pentru a supraviețui în mediile lor marine specifice. Pereții celulari poroși le permit să absoarbă eficient oxigenul și nutrienții esențiali. De asemenea, capacitatea lor de regenerare este remarcabilă – dacă sunt răniți sau fragmentați, pot regenera părți semnificative ale corpului lor.
Un alt mecanism interesant este abilitatea lor de a produce substanțe chimice defensive, care îi protejează de prădători și le permit să-și mențină teritoriul pe substratul marin.
