Familia Oestridae cuprinde 70 de specii diferite de muște căutătoare care trăiesc în Africa și emisfera nordică, în zonele cu mamiferele gazdă. Au aspectul unor muște mari când sunt în stadiul de adult, lungimea corpului fiind de 0,8-2,5 cm. Astfel de muște trăiesc foarte puțin și nu se hrănesc deloc, de aceea aparatul lor bucal este inexistent sau atrofiat. Ele au speranța de viață de 2-3 zile, timp în care își caută o gazdă pentru a se reproduce.
Larvele lor însă pot trăi până la 11 luni de zile, ele parazitează sub pielea mamiferelor, în cavitățile corpului lor sau în tubul digestiv. Larvele preferă ca gazde mai ales caii, cămilele, oile și caprele. În perioada de reproducere, muștele adulte depun ouăle în blana animalelor iar apoi larvele întră în pielea gazdei. După ce își termină stadiul larval, acestea părăsesc pielea animalului și se transformă în pupă în stratul superficial al solului.
Muștele adulte nu se hrănesc, având un aparat bucal atrofiat, iar scopul lor principal este reproducerea. Femelele depun ouăle pe blana animalelor, iar larvele parazitează țesuturile acestora, provocând disconfort și probleme de sănătate semnificative.
Hypoderma bovis
În pielea vitelor cornute mari parazitează specia Hypoderma bovis și Hipoderma lineatum. Musca căutătoare femelă se aseamănă cu o viespie și are dungi galbene și negre. Femela depune ouăle pe perii picioarelor animalelor, care le prind cu gura și astfel ele ajung în tubul lor digestiv, unde larvele parazitează. În stadiul final de dezvoltare, larvele ies afară singure sau sunt eliminate prin strănutul animalului.
În lunile de vară astfel de muște sunt în roiuri în jurul vitelor pentru a-și depune ouăle. Dacă ouăle sunt depuse pe corpul animalului, când ies larvele, acestea trec sub pielea gazdei și astfel îi creează aspectul ca de coșuri pe corp. Când atacul din partea larvelor e mare, animalele slăbesc și au puțin lapte. În plus pielea lor are aspectul ciuruit, din cauza mușcăturilor de larve.
Hypoderma diana
La cerbi și căprioare apare specia Hypoderma diana, care are același mod de reproducere și stil de viață ca și strechea vitelor, prezentată mai sus. La capre apare specia Hypoderma silenus care este numită și strechea caprelor.
Oestrus ovis
La oi apare specia Oestrus ovis care preferă să atace căile nazale și sinusurile animalelor. Când apar astfel de paraziți, oile au obiceiul să strănute și să-și bage botul în pământ. În urma atacului, oile pot face encefalită și mor.
Gasterophilus intestinalis
La cai apar specii de strechii din genul Gastrophilus. Acestea sunt ca niște bondari mari, ce au corpul acoperit cu perișori, iar coloritul galben, portocaliu, maroniu, negru, cafeniu. Strechiile zboară în jurul cailor, femelele depun ouăle pe picioarele acestora, sau în jurul botului animalelor.
Din cauza mâncărimilor, caii dau cu botul, cu limba și astfel ouăle sunt înghițite și ajung în stomac, intestin și rect, unde larvele se înfing cu ajutorul unor cleștișori în peretele organelor. Astfel de specii sunt Gasterophilus pecorum, Gasterophilus intestinalis, Gasterophilus haemorrhoidalis și sunt foarte periculoase deoarece produc îmbolnăviri grave și chiar moartea animalelor.
Metode naturale și chimice de combatere a muștelor Oestridae
Pentru a preveni infestarea animalelor de fermă, fermierii utilizează diverse metode de combatere, atât chimice, cât și naturale. Aplicarea de insecticide sub formă de spray-uri și soluții topice este una dintre cele mai eficiente metode de prevenție. De asemenea, tratamentele antiparazitare administrate oral ajută la eliminarea larvelor în stadiile incipiente.
Pe lângă soluțiile chimice, metodele ecologice, precum utilizarea plantelor repelente și menținerea unui mediu curat și uscat în adăposturile animalelor, pot reduce riscul de infestare. În plus, monitorizarea periodică a efectivelor de animale și îndepărtarea larvelor vizibile reprezintă pași esențiali în controlul acestui parazit persistent.
