Obiectele cosmice pot emite radiatii care acopera tot spectrul electromagnetic, de la unde radio la lumina vizibila, pana la raze gamma. Unele obiecte complexe asemeni galaxiilor si resturilor de supernove, sunt cele care emit radiatii ce au cam toate aceste lungimi de unda. Obiectele reci tind sa emita fotoni cu mai putina energie si ele sunt vizbile la lungimi de unda mai mari. Catre capatul de raze gama al spectrului, fotonii sunt mai puternici. Razele x cu energie mare si razele gama sunt emise doar de surse extrem de fierbinti, de exemplu roiuri de galaxii sau sunt produse de evenimente violente precum inghitirea materiei de gaurile negre. Pentru a le detecta si pentru a forma imagini e nevoie de multe instrumente. Fiecare tip de radiatie are proprietati diferite si trebuie captata si focalizata intr-un anumit mod. Exista radiatii cu multe lungimi de unda care nu ajung la suprafata pamantului, si nu pot fi detectate decat de observatoarele de deasupra atmosferei.
Unde radio – retea de telescoape
Undele radio pot avea o lungime de unda de peste un metru. Pentru a crea imagini clare prin unde atat de lungi astronomii le capteaza si le focalizeaza folosind telescoape cu antene parabolice imense. Ei pot folosi o singura antena sau o intreaga retea. Array din New Mexico este cea mai mare din lume. Aceasta este formata din 27 de antene parabolice, fiecare avand un diametru de 25 de metri, care se deplaseaza intr-o retea de cale ferata in forma de Y. Datele sunt combinate pentru a obtine o singura imagine foarte detaliata, antenele formand o antena gigantica de 27 de kilometri.
Microundele si sonda spatiala
Cele mai multe microunde sunt absorbite de atmosfera pamantului, asa ca observatoarele de microunde trebuie amplasate in spatiu. Lansata in 2001 sonda Wilkinson Microwave Anisotropy Probe – WMAP, este un vehicul spatial al NASA, folosita pentru a cartografia radiatia cosmica de fond din domeniul microundelor pe tot cerul. Aceasta este cea mai veche radiatie electromagnetica din Univers emisa la scurt timp dupa Big Bang. Sonda a fost plasata pe o orbita stabilita in jurul Soarelui la 1,5 milioane kilometri de Pamant.
Putine radiatii infrarosii din spatiu ajung pe Pamant pana la nivelul marii dar unele ajung pana pe varfurile muntilor. Unele telescoape in infrarosu precum telescopul spatial Spitzer al NASA, au fost lansate in spatiu, dar cea mai mare parte a cercetarilor astronomice se desfasoara in observatoare plasate pe varfurile unor munti. Asemeni telescoapelor optice, acesta foloseste oglinzi pentru a capta si pentru a focaliza radiatia. Cu o oglinda cu diametrul de 3,8 metri UKIRT obtine imagini de o claritate si o rezolutie foartepamant bune. Pot fi observate cu ajutorul lui galaxii palide, pitice maro, nebuloase si molecule interstelare care stralucesc in infrarosu precum si tinerele stele care stralucesc intr-o nebuloasa.
Lumina vizibila cu ajutorul telescopului optic
Telescoapele optice cu oglinzile cele mai mari obtin imaginile cele mai clare si au puterea cea mai mare. Exista diferite modele de la cele pentru amatori cu o oglinda cu diametru de 21,5 centimetri la cele din observatoarele mari ale caror oglinzi pot avea un diametru de pana la 10 metri. Exista in prezent proiecte pentru telescoape mai mari precum California Extremely Large Telescope (CELT) de 30 de metri si Overwhelmingly Large Telescope (OWL) de 100 de metri.
Radiatiile vizbile au fost descoperite in momentul in care astronomii au construit telescoape care pot aduce informatii despre alte tipuri de radiatii elctromagnetice decat lumina vizibila, dar inca se confrunta cu problema vizualizarii „invizibilului”. Cea mai populara tehnica foloseste computere pentru a genera imagini in asa numitele culori false, imagini care prezinta obiectul, intr-o anumita lungime de unda, folosind uneori un cot de culori sau intensitati diferite ale unei singure culori.
