Reprezintă cel mai mare spital din Africa de Sud, iar pe plan mondial ocupă a treia poziţie în topul celor mai încăpătoare unităţi medicale. Spitalul Chris Hani Baragwanath din Soweto se întinde de-a lungul a 429 de clădiri, iar coridoarele sale, însumate, ocupă o suprafaţă de zece kilometri. Este construit în Soweto, în apropierea oraşului Johannesburg, iar serviciile sale medicale acoperă jumătate din necesarul provinciei Gauteng.
Spitalul Chris Hani Baragwanath din Soweto dispune de 3000 de paturi şi un personal alcătuit din 6700 de oameni. Zilnic, în acest spital sunt trataţi circa 2000 de pacienţi, populaţia deservită ridicându-se la uluitoarea cifră de 3,5 milioane de cetăţeni. Acest spital este susţinut cu fonduri financiare asigurate de Gauteng Provincial Health Authorities, astfel că femeile însărcinate şi copiii sub şase ani sunt trataţi gratuit, în timp ce restul pacienţilor plătesc serviciile medicale în funcţie de propriile venituri şi starea lor civilă. Pacienţii străini trebuie să plătească însă orice soi de tratament în cadrul acestui spital.
Spitalul Chris Hani Baragwanath este în strânsă legătură cu universitatea de medicină din Witwatersrand. Majoritatea studenţilor la medicină fac aici cursuri de practică, iar după absolvire continuă să lucreze în acest spital, ca personal angajat. Echipa managerială a spitalului aplică de ani de zile o politică eficientă în baza căreia toţi angajaţii sunt instruiţi regulat, fie prin cursuri în spital, fie prin schimburi de experienţă în cadrul altor mari spitale din Africa de Sud. În acest fel, personalul este mereu la curent cu ultimele noutăţi în materie de tratament şi diagnosticare, reuşind să facă faţă cu succes provocărilor medicale cele mai neobişnuite. Toţi angajaţii sunt extrem de dedicaţi muncii lor, deseori acceptând să stea peste program pentru a oferi pacienţilor tot suportul de care au ei nevoie. În paralel, se desfăşoară ample proiecte de cercetare medicală ce contribuie la specializarea medicilor şi asistentelor.
Cele două obiective asumate de fiecare angajat al spitalului Chris Hani Baragwanath sunt: să ofere fiecărui pacient în parte cea mai bună îngrijire medicală posibilă şi să dispună de cunoştinţe menite să uşureze suferinţa bolnavilor.
Totuşi, provocările cu care se confruntă medicii şi asistentele sunt destul de mari. Camera de urgenţe a spitalului Chris Hani Baragwanath are aspectul unei săli de gardă pe timp de război, majoritatea pacienţilor fiind victime ale gloanţelor şi armelor albe. Violenţa de pe străzi este extrem de mare şi, uneori, se mută chiar pe holurile spitalului. Nu de puţine ori s-a întâmplat să izbucnească răfuieli sângeroase pe coridoare, între pacienţii care au ajuns la spital după ce s-au înjunghiat reciproc. Din păcate, se întâmplă ca şi angajaţii spitalului să cadă uneori victime ale unor astfel de răfuieli.
Cel mai mare departament al spitalului Chris Hani Baragwanath este cel de medicină internă. Cuprinde mai multe secţii – cea de cardiologie, endocrinologie, gastroenterologie, hematologie, boli infecţioase, nefrologie, reumatologie şi boli pulmonare.
Jumătate din pacienţii zilnici sunt diagnosticaţi cu virusul HIV, unii direct cu SIDA.
Spitalul Chris Hani Baragwanath are o istorie interesantă. Numele de Baragwanath provine de la un tânăr englez sosit în Africa de Sud, pe la finalul secolului al XIX-lea, pentru a da lovitura pe urmele descoperirii zăcămintelor de aur din regiunea Witwatersrand. Tânărul se chema John Albert Baragwanath şi dorea să se îmbogăţească rapid. Pentru că nu a avut mare noroc cu aurul, a decis să se concentreze asupra altui gen de afacere. A deschis în apropierea oraşului Johannesburg un hostel, pe care l-a denumit simplu „The Wayside Inn”. S-a bucurat de mare succes, hostelul său devenind oarecum faimos în zonă şi atrăgând tot soiul de călători. Lumea îl numea însă „La Baragwanath”. Ulterior, terenul a fost vândut companiei minelor coroanei britanice care nu a apucat totuşi să dărâme clădirile şi să deschidă mine.
Când a izbucnit cel de-al doilea război mondial, guvernul britanic a cumpărat terenul fostului hostel Baragwanath şi l-a oferit armatei care a construit acolo spitalul militar imperial Baragwanath. A fost dat în folosinţă în anul 1942 şi urma ca după terminarea războiului să trateze exclusiv pacienţii sud africani de culoare trimişi din Witwatersrand. Până în 1947, spitalul Chris Hani Baragwanath s-a îngrijit de soldaţii armatei britanice, tratând răni de război, dar şi numeroase cazuri de tuberculoză. În 1947, spitalul Chris Hani Baragwanath trata atât de mulţi militari imperiali încât a primit vizita regelui George al VI-lea, venit special pentru a împărţi soldaţilor eroi numeroase medalii. Imediat după, spitalul a fost cumpărat de către guvernul Africii de Sud şi transformat de urgenţă în spital de primire a pacienţilor de culoare. Secţia de tratare a oamenilor de culoare din Johannesburg a fost mutată în acest spital în anul 1948. Pe atunci avea în dotare 480 de paturi.
De-a lungul anilor însă, spitalul Chris Hani Baragwanath a crescut şi s-a dezvoltat, ajungând să trateze nu doar bolnavii din Soweto, ci şi pacienţi din părţile cele mai îndepărtate ale Africii de Sud. Mai multe generaţii de medici au fost instruiţi în cadrul acestui spital, iar unul dintre cele mai performante cursuri pentru asistente medicale din Africa de Sud se desfăşoară în cadrul acestei unităţi medicale.
Chris Hani este numele pe care spitalul l-a adăugat în 1997, în semn de onoare faţă de activistul politic Chris Hani. Acesta a luptat contra regimului de segregare rasială apartheid ani la rând, dovedindu-se un abil şi carismatic lider al populaţiei de culoare oprimate. Tocmai în anul 1993, când depunea eforturi pentru a se asigura că alegerile electorale din 1994 se vor desfăşura în mod democratic, Chris Hani a fost asasinat. Opinia publică a deplâns dispariţia lui, iar conducerea spitalului a decis să preia numele în semn de preţuire şi respect.
În prezent, spitalul este cel mai cunoscut spital al Africii de Sud, iar pacienţii se referă la el cu ceva mai puţine cuvinte: Bara, o prescurtare a numelui celui care a fost primul proprietar al terenului.