Sputnik – primul satelit artificial

Istoria zborului spatial (inclusiv lansarea primului satelit – Sputnik) a fost marcata, la inceputurile ei, de o acerba concurenta intre Statele Unite ale Americii si URSS, din motive de prestigiu national, legate de “razboiul rece”. Pe 29 iulie 1955, Gwight D. Eisenhower, presedintele SUA, aflat la sfarsitul mandatului, a subliniat ca, in doi – trei ani, tara sa va lansa pe orbita, un satelit de cercetare.

La numai cateva zile dupa acest anunt, Leonid Sedow, cunoscut om de stiinta sovietic, fizician, membru al Academiei de stiinte a Rusiei, declara, la randul sau, ca URSS va fi cea care va plasa pe orbita un satelit. Problema era insa ca la Baikonur, in Kazaahstan, loc ales pentru a pune pe orbita primii sateliti si pentru a lansa, mai tarziu, prima naveta spatiala cu echipaj la bord, inca nu se declansasera lucrarile, iar racheta care trebuia sa serveasca drept vehicul de lansare pentru satelit, nu fusese construita.

Cu toate acestea, miza (aceea de a devansa programul american) era prea mare, asa ca, in timp record, s-a construit un satelit de proba, mic si usor – “Sputnik Zelmi”, al carui nume inseamna chiar “satelit” (sau “tovaras de drum”). Avea forma unei mingi de aluminiu, cu un diametru de 600 de centimetri si o greutate de 80 de kilograme.

Sputnik Zelmi

Sputnik Zelmi, primul satelit artificial, a fost lansat pe 4 octombire 1957 si, la numai cateva minute de la lansare, a transmis prin radio, de pe orbita eliptica situata intre 230 si 950 kilometri altitudine, primele semnale din spatiu. Ocolul Pamantului a fost facut in 96 de minute. Prima batalie fusese castigata de sovietici. Vestea a socat autoritatile si oamenii de stiinta din SUA.

Sputnik Zelmi a inconjurat Pamantul timp de 57 de zile si, inainte ca acesta sa reintre in atmosfera terestra si sa ia foc, sovieticii au lansat Sputnik 2, la 2 noiembrie 1957. De data aceasta, la bord se afla cainele Laika, devenit celebru ca fiind prima faptura care a ajuns in spatiu. Sputnik 2 a stat pe orbita 162 de zile.

Animale s-au mai aflat si la bordul satelitului Sputnik 5, lansat pe 19 august 1960 – doi caini (Belka si Strelka), patruzeci de soareci, la care s-au mai adaugat mai multe specii de plante. Toate s-au intors nevatamate, in ziua urmatoare.

Americanii au reusit si ei prima lansare, pe data de 31 ianuarie 1958, cu satelitul Explorer 1, care avea o lungime de 1,98 metri, un diametru de 15,24 centimetri si 14 kilograme greutate. Timp de 112 zile, satelitul a transmis informatii despre minimeteoriti si despre radiatia cosmica. Au fost culese date importante despre centura de radiatii Van Allen, o zona din magnetosfera care inconjoara Terra si care se afla la baza fenomenului de aurora polara (numita boreala, in emisfera nordica, australa, in emisfera sudica si care se caracterizeaza prin “voaluri” de lumina colorata, dominant fiind verdele). Acest peisaj mirific colorat este creat de interactiunea dintre particulele aduse de vantul solar si straturile inalte ale atmosferei. Astfel de informatii nu fusesera aduse de Sputnik.

Peste doua luni, in martie 1958, Statele Unite ale Americii au lansat al doilea satelit, iar datele furnizate de acesta au confirmat, pentru prima data, ca Pamantul era usor turtit la poli (si nu perfect sferic, asa cum se crezuse multa vreme).

In anii care au urmat, URSS a continuat sa lanseze sateliti “Sputnik”, iar SUA, sateliti “Explorer”, ceea ce a insemnat un beficiu pentru cercetarea stiintifica, iar pentru actiunile militare, sfarsitul avioanelor ”spion”, care devenisera prea vulnerabile.

Programul Sputnik a trimis in spatiu 41 de sateliti artificiali, ultimul, in 10 noiembrie 1998.

In afara competitiei dintre cele doua tari, alte programe de lansare de sateliti au aparut foarte tarziu. ESA (European Space Agency) a reusit primele lansari in 1983, adica la un sfert de veac de la Sputnik Zelmi. La numai cincizeci si ceva de ani de la inceputul zborurilor spatiale, peisajul cercetarii stiintifice a cosmosului s-a schimbat semnificativ.

Se pare ca luptele ideologice au cedat locul, cel putin aparent, colaborarii internationale (s-au infiintat statii spatiale internationale), lansarea satelitilor a cucerit si zona privata, gratie, de exemplu, initiativelor de pionierat ale Arianespace, societate privata infiintata in 1980 si care, in 2006, detinea 60% din piata lansarilor de sateliti pe orbita geo-stationara (o orbita situata la 35 786 kilometri altitudine deasupra ecuatorului, care mai este cunoscuta si sub denumirea de Orbita lui Clarke, deoarece scriitorul englez de science-fiction, Arthur C. Clarke a avut primul ideea unei astfel de retele de sateliti, utilizand aceasta orbita). Tot mai multe companii private, interesate de promovarea turismului spatial, sunt preocupate de colaborarea cu NASA (National Aeronautics and Space Administration) si ESA (European Space Agency).

In prezent, mii de sateliti orbiteaza in jurul Pamantului, pe urmele lui Sputnik, primul satelit lansat in spatiu, facand posibile conversatiile telefonice, functionarea GPS-urilor, transferul programelor de televiziune, prognozele meteorologice, orientarea pe mare, in aer si pe uscat etc. Navetele spatiale super-tehnologizate, cu echipaj la bord, fac posibila remedierea defectiunilor si chiar recuperarea satelitilor care urmeaza sa fie inlocuiti.