În 1984, preşedintele american Ronald Reagan propunea construcția unei stații spațiale locuite permanent. Pentru a ajuta la acoperirea costurilor extrem de ridicate, Statele Unite au cooperat cu alte 14 țări iar în 1993 este invitată și Rusia să se alăture proiectului. Stația Spațială Internațională (SSI) este un proiect comun al NASA, ROSCOSMOS (Agenția Spațială a Federației Ruse), ESA (Agenția Spațială Europeană), JAXA (Agenția Explorării Aerospațiale a Japoniei) și CSA (Agenția Spațială Canadiană).
Inițial, SSI a trebuit să fie un laborator, un observator, trebuia să ofere transport, întreținere și să fie un punct de așteptare pentru viitoarele misiuni pe Lună, Marte sau asteroizi. Între timp i-au fost acordate roluri suplimentare pentru servirea unor scopuri educaționale, comerciale și diplomatice.
Asamblarea Stației Spațiale Internaționale pe orbita Pământului a început în 1998 odată cu lansarea modulului rusesc Zarya și a nodului de conectare american Unity. Doi ani mai târziu a fost adăugat modulul rusesc Zvezda (un centru de control și habitat) astfel fiind pregătită să primească echipajul.
Pe 31 octombrie 2000, primul echipaj al Stației Spațiale Internaționale a fost lansat din Rusia la bordul navei spațiale Soyuz. Echipajul format din 3 membri, doi ruşi și un american, a petrecut aproape 5 luni la bordul SSI, activând sistemele și realizând experimente.
Ulterior a fost adăugat un laborator NASA numit Destiny și mai multe elemente ce îl conectau de restul stației spațiale. Elementele adăugate ulterior au fost trimise în spațiu prin intermediul navelor spațiale rusești, aici fiind inclus și Soyuz. Acestea transportau și oamenii la și de la stația spațială iar Soyuz a rămas andocat la SSI permanent ca o „barcă de salvare”.
De-a lungul timpului i s-au mai adăugat alte piese iar în 2009, stația spațială a devenit complet operațională fiind capabilă să găzduiască un echipaj de 6 persoane. În iulie 2009 a fost atașată o platformă la capătul lui Kibo (un laborator japonez) iar în noiembrie a aceluiași an a mai fost adăugat un port de andocare atașat fiind modulului Zvezda. Un nod numit Tranquility a fost instalat în 2010 iar deasupra a fost montată o cupolă prin care astronauții puteau supraveghea operațiunile exterioare.
Stația spațială nu este chiar așa de mare cum ne-am fi imaginat dar cu siguranță nici mică nu este. Are o greutate de aproximativ 360 de tone și este formată din mai multe module conectate între ele prin intermediul unor „noduri”. Pe lângă spațiile de odihnă și laboratoare, există 2 băi și o sală de sport.
Pe lateralele exterioare există panouri solare ce colectează energia solară transformând-o în energie electrică. Tot la exterior întâlnim atașate brațe mecanice. Acestea au ajutat la construcția stației spațiale și mai sunt folosite la deplasarea astronauților și la controlarea experimentelor științifice. Multă parte a cercetării timpurii s-a concentrat pe investigarea mediului lipsit de gravitație.
De la momentul lansării sale în 2000, stația spațială a fost locuită în permanență, echipele schimbându-se între ele la o anumită perioadă din moment ce nu este posibil ca mai mult de 6 oameni să trăiască acolo în același timp. De la începuturile sale și până acum, a fost vizitată de 215 persoane fiind trimise 42 de expediții diferite
În momentul de față la bordul SSI se află cea de-a 42 expediție ce este formată din 2 americani, 3 ruși și 1 membru al Agenției Spațiale Europene. Expediția a fost lansată în noiembrie 2014 și este planificat să se întoarcă pe Pământ în luna Mai a lui 2015. 3 membri ai echipajului au fost transferați din expediția 41 iar ceilalți 3 au venit de pe Pământ în noiembrie 2014.
Viața echipajului de la bordul SSI se desfășoară oarecum obișnuit, aceștia spălându-se și mergând la baie la fel cum o făceau și pe Pământ, dar puțin diferit. De exemplu, se spală pe cap cu un tip de șampon ce nu necesită clătire ce fusese inițial dezvoltat pentru pacienții din spitale ce nu puteau face un duș obișnuit.
Două ore pe zi sunt dedicate sportului, aceasta fiind o rutină zilnică foarte importantă pentru împiedicarea pierderii masei musculare și osoase. Cu toate acestea, echipamentul folosit de aceștia este diferit față de ce folosim noi în mod obișnuit, din cauza lipsei gravitației.
După o zi lungă de muncă, astronauții se culcă în saci de dormit speciali ce sunt prinși pentru a-i împiedica să plutească și să se lovească în timpul somnului.
După finalizarea construcției în 2011, pe SSI se ajunge prin intermediul navei Progress din Rusia, cu ajutorul ATV-urilor europene, cu H-II Vehicul de Transport al Japoniei și prin intermediul a două vehicule de marfă comerciale. Până când companiile americane vor dezvolta nave spațiale cu echipaj, astronauții vor folosi nava spațială rusească Soyuz pentru a ajunge la SSI.
Agențiile spațiale care sunt partenere ale Stației Spațiale Internaționale nu s-au hotărât când exact va lua sfârșit programul dar în 2014 administrația americană Obama a indicat că programul va primi sprijin până cel mai devreme în 2024.
