Staţiunea Predeal se află pe cel mai circulat drum al ţării, în judeţul Braşov, într-o zonă cu peisaje montane deosebit de frumoase. În această zonă muntoasă care se află la 1100 metri deasupra nivelului Mării Negre, iarna soseşte mai devreme şi pleacă mai târziu.
Culmile munţilor bogat împădurite, masivele de piatră ce se ridică cu încă 1500 metri dau staţiunii Predeal un farmec deosebit. Astfel, ea se situează printre cele mai vestite staţiuni de odihnă, turism şi sporturi de iarnă din ţara noastră, vizitată atât vara, cât şi iarna de turişti.
Staţiunea Predeal este o aşezare destul de tânără, datează de la 1830 când, aici, primul gospodar Moise Zangar şi-a ridicat casă, în gura Văii Râșnoavei. Populaţia venită de pretutindeni era mereu în schimbare. Încă din timpul regimului burghezo-moşieresc, aici funcţiona o vamă, calea ferată pe care circulau trenuri ce aduceau turişti şi o garnizoană militară. Vechiul drum al Prahovei este pomenit prima dată într-un hrisov al lui Dan II, în anul 1942. Pe aici, circulau caravanele de cai cu samare ale negustorilor şi ciobanii barseni, care îşi păşteau oile pe crestele pleşuve ale munţilor Clăbucet (denumire din limba slavă, munţi împăduriţi cu vârfuri golaşe, pleşuve).
Aşezările omeneşti permanente au apărut în aceste locuri, abia în secolul al XVIII-lea, pe la 1700 când a fost ridicat un han mare la gura Râșnoavei. În 1737, este construit primul drum de căruţe, iar în 1750 au fost ridicate alte două hanuri, unul la gură Puristoacei, altul în dreptul gării de azi, numit Hanul lui Ruja.
În 1774 este construit Schitul Predeal din lemn, pe locul mănăstirii actuale, iar în 1790 ia fiinţă poşta. Satul Predeal apare în 1832, când vama de la Breaza, este mutată aici şi se extinde după secularizarea averilor mănăstireşti şi eliberarea robilor mănăstirii. Acest sat făcea parte din comuna Podul Neagului, care se întindea pe 34 km, cuprinzând toate aşezările omeneşti, aflate pe valea superioară a Prahovei, între Comarnic şi Predeal.
Actuala staţiune Predeal devine comună, în 1912, când se separă de Azuga – Între Prahove – cum era numită altădată. În timpul Primului Război Mondial este distrusă complet, se reface şi se măreşte ulterior, pe măsură ce vin tot mai mulţi oameni, atraşi de aceste locuri. Sunt cunoscute mahalaua Malu Ursului, numită şi Predelus (cea mai veche), mahalaua mănăstirii zisă ţigănie, precum şi Joița şi Susaiul din jurul gării.
În perioada dintre cele două Războaie Mondiale, apar cartierele de vile, de pe Cioplea-Pristocol, de pe Predealul de Timiş şi de pe Cetăţuia, construite în stil elveţian.
Staţiunea Predeal capătă un renume de staţiune climaterică, datorită izvoarelor sale sulfuroase de pe Valea Joiței. După naţionalizarea din 1948, destinul localităţii se schimbă, iar aceste vile trec în proprietatea statului care ridică altele noi, construiește case de vacanţă, hoteluri, restaurante, face canalizarea oraşului și instalează gazul metan.
Pe Clăbucetul Taurului, a luat fiinţă pârtia pentru schi. Aici, se află şi Cabana Gârbova (1350 m). Munţii Clăbucetul Taurului, al Baiului, al Azugăi şi celelalte Clăbucete fac parte din munţii Gârbovei. Faţă în faţă cu ei, dincolo de valea îngustă a Prahovei, se înalţă Munţii Bucegi, o adevărată cetate de piatră, renumită pentru turişti şi alpinişti, ,,răi al florilor şi caprelor negre”.
Fiecare munte, vale, creastă poate fi identificată începând de la Vanturis şi până la Culmea Ţigăneştilor. Ceva mai departe, se zăreşte Vârful Piatra Craiului, iar dincolo de ea, se află Munţii Făgăraș (Alpii Transilvaniei). Spre nord, se află Postăvarul şi Piatra Mare şi alte şiruri de munţi. În partea de vest, se întinde Valea Râșnoavei (nume de origine slavă care înseamnă Valea Morţii), cu şoseaua care duce spre Pârâul Rece şi coboară apoi spre Râşnov.
De la poiana situată între bazinul Văii Râșnoavei (spre est) şi cel al Văii Ghimbavului (spre vest), se pot admira, în depărtare: Busoiul, Ţigăneşti, Velicanu şi Piatra Arsă. Urcând înainte, pe culmea Muntelui Forban, se ajunge la Şeaua Baiului şi Poiana Izvoarelor, iar în faţă, se pot vedea: Vârful Măgura Cenuşie (1358 m), la poalele căruia se află Poiana Frăsinelului, la dreapta acestuia, Vârful Bucsoiu (2492 m), iar în stânga, Colţii Morarului.
De aici înainte, se înalță Culmea Dihamului, iar în stânga, Muntele Forban (1219 m), Cabana Dihamului (alt. 1320 m) şi, mai jos, Cabana Gura Dihamului (alt. 987 m), construită în anul 1910, punct de plecare spre numeroase trasee turistice.
La nord, pe Valea Rășnoavei şi Gâlmă Mare, pe Muntele Morarului, se află Cabana Trei Brazi şi Cabana Poiana Secuilor. Pe aici, trec poteci marcate care duc până la Postăvarul (1590 m).
Către est, se ridică Culmea Cioplei, apoi Muntele Susaiu (1434 m), cu cabana cu acelaşi nume şi Vârful Cocoşului (1479 m). Pe aici, în vechime, trecea drumul grănicerilor spre Pietricică şi Piatra Mare. Staţiunea Predeal, fiind în trecut o localitate de frontieră cu Imperiul Austro-Ungar, avea o clădire a postului de grăniceri care există şi astăzi.
