Târgu Ocna este o staţiune montană şi balneo-climaterică din judeţul Bacău. Oraşul este cunoscut pentru salina cu acelaşi nume şi pentru izvoarele cu ape curative, care atrag câţiva mii de turişti în fiecare an.
Se pare că acest teritoriu a fost locuit încă din epoca neolitică, ipoteze confirmate de descoperirile făcute de săpăturile arheologice. Arheologii au descoperit, în zona Podei – Tisești, foarte multe oase de animale, ceea ce i-a făcut să creadă că locuitorii se ocupau îndeosebi cu creşterea vitelor. Exploatarea sării a început tot din această perioadă şi s-a accentuat în Evul Mediu.
Numele Târgu Ocna a apărut abia în secolul al XVIII-lea, când suedezul Erasmus Heinrich Schneider von Weismantel a călătorit în regiune, el fiind cel căruia i se datorează numele pe care îl are astăzi oraşul.
În secolul al XV-lea, satul Ocna se numea Stoeneşti, iar numele acesta apare într-un document prin care Alexandru cel Bun dăruia satul unor fraţi din Transilvania. Apoi, în acelaşi secol, alţi fraţi transilvăneni primeau satul Tisești din partea lui Petru al II-lea – multă vreme, cele două sate au fost într-un conflict, pentru că fiecare dintre ele voia întâietate. Lucrurile au fost stabilite odată cu calitatea de târg atribuită de suedez Ocnei.
După schimbarea numelui, Târgu Ocna a început să aibă parte de o perioadă prosperă, care a făcut-o să devină cel mai important teritoriu de pe Valea Trotușului. Dezvoltarea a durat până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când, dintr-un motiv sau altul, procesul de evoluţie a început să încetinească semnificativ. Cu toate acestea, descoperirea efectelor terapeutice ale salinei şi ale izvoarelor a făcut ca numărul turiştilor să se mărească considerabil, aceştia contribuind la economia locală.
Târgu Ocna a participat la câteva evenimente importante pentru istoria românilor, astfel că nu e un oraş oarecare. În timpul revoluţiei din 1821, oraşul a fost ocupat de Ioan Farmache şi cei 800 de eterişti pe care îi conducea. Apoi, în timpul Revoluţiei din 1848, generalul Bem şi-a stabilit cartierul general în oraş, unde i-a chemat pe toţi cei care doreau să fie liberi pentru a-i organiza din punct de vedere militar. Oraşul a participat şi la obţinerea independenţei, în primul rând prin ostaşi şi în al doilea rând prin donaţiile pe care le făceau pentru că armata să-şi procure alimente sau arme.
În timpul Primului Război Mondial, Târgu Ocna a fost grav afectat de bombardamentele nemţilor, iar Nicolae Iorga scria că oraşul a fost distrus şi părăsit. Evenimentele nu au fost niciodată uitate de locuitorii staţiunii – multe străzi au fost redenumite, au fost ridicate monumente şi, în fiecare an, pe data de 9 mai, fără excepţie, se comemorează eroii căzuţi în război. Astăzi, micuţul orăşel este unul liniştit, această linişte fiind risipită odată cu venirea turiştilor.
Principalul obiectiv turistic din Târgu Ocna este salina cu acelaşi nume. De fapt, aceasta se află la doi kilometri de ieşirea din oraş, însă rămâne o emblemă a staţiunii. Salina este săpată în masivul Vâlcele – Slatinele, la o adâncime de 240 de metri. La fel ca în alte saline din ţară, şi aici s-a descoperit că mediul de salină este benefic pentru căile respiratorii în urma faptului că minerii nu se îmbolnăveau niciodată de astm sau bronşită. Mai mult, cei care le aveau deja erau complet vindecaţi după câteva zile petrecute în salină.
Intrarea în salină se realizează cu ajutorul microbuzelor puse la dispoziţie, acestea parcurgând puţin peste 3 kilometri, pe un plan înclinat, până în salină. Aceasta este amenajată atât în scop terapeutic (se fac tratamente cu aerosoli naturali salini, benefici în special pentru afecţiuni ca astmul sau bronşita), dar şi în scop turistic. Turiştii au la dispoziţie locuri de joacă pentru copii, dar şi terenuri de sport, pe care se pot practica baschet, tenis de masă şi de câmp sau fotbal.
Însă turiştii vin în Târgu Ocna în special pentru cele şapte izvoare minerale, ale căror ape sunt clorurare, slab bicarbonate, sulfuroase şi sodice. Acestea se află la baza Dealului Măgura şi au fost amenajate încă din anul 1888.
Izvoarele sunt acoperite de clădirile din lemn şi sunt potrivite atât pentru curele interne, cât şi pentru cele externe. Apele acestor izvoare sunt recomandate pentru afecţiuni reumatismale (abarticulare sau degenerative), afecţiuni ginecologice, afecţiuni ale căilor respiratorii, afecţiuni musculo-articulare, dischinezii biliare sau enterocolite.
Târgu Ocna iese în evidenţă şi cu numeroasele biserici pe care le are, dar şi cu Mănăstirea Măgura Ocnei. De asemenea, iubitorii de istorie pot vizita situl arheologic Utidava, unde pot vedea ruinele cetăţii dacice cu acelaşi nume. Având în vedere că e staţiune montană, oraşul oferă nenumărate trasee pe munte, care pot deveni o adevărată încântare, având în vedere cât de curat este aerul aici. Posibilităţile de cazare sunt multiple şi pentru toate buzunarele, iar oamenii sunt foarte prietenoşi.
Salina Târgu Ocna, una dintre cele mai vechi mine de sare din România, este astăzi un veritabil sanatoriu subteran, unde vizitatorii pot beneficia de proprietățile terapeutice ale aerului sărat. Acesta este îmbogățit natural cu ioni negativi, având efecte dovedite în ameliorarea problemelor respiratorii.
Pe lângă salină, stațiunea dispune de multiple izvoare minerale, fiecare având compoziții diferite, ideale pentru tratamentul bolilor de piele, afecțiunilor renale sau digestive. Aceste ape curative sunt folosite atât pentru băi cât și pentru cure interne, contribuind semnificativ la renumele stațiunii.
