Stefan Gheorghidiu este personajul principal din romanul “Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi” al scriitorului Camil Petrescu si, totodata, este un personaj narator prin care autorul a incercat sa se identifice pe sine. Naratiunea are loc la persoana I si analizeaza cu precizie fiecare eveniment si fiecare traire persoanala a acestei persoane intelectuale, o persoana nesigura, caracterizata atat in mod direct cat si in mod indirect. Metodele principale de caracterizare utilizate pentru a scoate in evidenta caracteristicile unice ale personajului sunt redate prin folosirea dialogului, a monologului interior, a autointrospectiei si a autoanalizei, dar si prin prezentarea actiunii intr-un timp atat obiectiv cat si subiectiv.

Eroul este prezentat ca un singuratic, un intelectual care isi pastreaza luciditatea si reflexivitatea, si care constientizeaza faptul ca marea lui iubire este de fapt un proces care ii sugereaza acestuia urmarea propriilor idei. In prima parte intitulata “Intaia noapte de razboi”, naratorul prezinta perspectiva timpului obiectiv, in timp ce in cea de-a doua parte a romanului “Ultima noapte de dragoste” drama sentimentului de iubire trait de personajul principal este relatata intr-un timp subiectiv. De asemenea, atat sentimentul de dragoste, experimentat in mod subiectiv, cat si sentimentul psihologic ce i-l ofera razboiul, printr-o modalitate obiectiva, sunt consemnate de catre de catre erou intr-un jurnal de front. Stefan Gheorghidiu consemneaza asadar in acel jurnal experienta iubirii alaturi de sotia sa Ela, de care isi aduce aminte datorita unui dialog ce ii starneste o reactie puternica cu referire la drepturile de convietuire intre doua persoane ce se iubesc. El a scris “Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la facultate si banuiam ca ma inseala” fapt ce denota analiza minutioasa a tuturor sentimentelor si trairilor interioare, chinuite de nesiguranta unei relatii bazate pe adevar. Personajul este intr-o permanenta cautare a atingerii unei relatii ideale, lucru ce parea tot mai departe odata cu schimbarile produse in comportamentul sotiei sale. Datorita unei mosteniri primite de la unchiul sau, Tache, tanarul descopera o noua latura a Elei, aceasta dezvoltand o mare pasiune mondena, pasiune ce include nenumarate petreceri simandicoase, diverse escapade si, in principiu, o viata de lux. Pentru personajul principal, toate aceste schimbari sunt contrare femeii ideale si, odata cu aceste schimbari, apar diverse momente oferite de Ela (plimbarea la Odobesti, flirtul si privirile schimbate cu domnul G) ce ii amplifica incertitudinea si nesiguranta unei casnicii fericite. In propria constiinta, personajul vede toate aceste intamplari la un nivel mult mai inalt, exagerand fiecare detaliu. Aceste trairi sunt redate de narator prin monologul interior.

Citește și:  Comunicarea nonverbala
foto: sandaloveslife.wordpress.com
foto: sandaloveslife.wordpress.com

Stefan Gheorghidiu este student la filozofie si, totodata, un intelectual ce se regaseste in universul cartilor, nicidecum in cel al afacerilor, condus de Nae Gheorghidiu, unchiul sau Tache si Tanasae Lumanararu. El nu mai reuseste insa sa citeasca vreo carte din cauza torturii la care era supus de nesiguranta oferita de relatia sa cu Ela. Desi era macinat de diferitele gesturi ale sotiei sale in preajma avocatului “Domnul G”, un barbat modern ce ii creste intensitatea banuielilor si a imaginatiei, Stefan a infirmat gelozia sa fata de sotia sa Ela: “Nu n-am fost nicio secunda gelos, desi am suferit atat din cauza iubirii”. De asemenea, fiind un barbat extrem de orgolios si de sensibil, personajul principal proportioneaza suferinta cauzata de absenta marii sale iubiri la un nivel absurd, punand din nou in evidenta necesitatea eroului de atingere a absolutului. Stefan Gheorghidiu simte aceasta permanenta nevoie de atingere a absolutului in dragoste si incearca prin orice metoda sa-si demonstreze ca relatia sa cu Ela este plina de siguranta si lipsita de incertitudini, dar nu reuseste sa realizeze acest lucru si decide sa se desparta de aceasta, si careia ii lasa o mare parte din averea mostenita de la unchiul sau Tache, avere pe care Ela a insistat sa o aiba. Stefan i-a aruncat Elei o privire marcata de indiferenta, asemanata ca cea pentru un tablou lipsit de viata, si a spus “I-am scris ca-i las absolut tot ce e in casa, de la obiecte de pret la carti, de la lucrari personale la amintiri. Adica tot trecutul”.

Cea de-a doua experienta traita de personaj este razboiul, o experienta existentiala, traita in mod direct. Aceasta experienta nu-l prezinta pe Gheorghidiu intr-un mod eroic, ci doar intr-unul tragic, acesta fiind nevoit sa se confrunte cu diversele exemplificari a ceea ce inseamna in realitate un razboi: frig, foame, frica, disperare si moarte. Toate aceste trairi sunt trecute cu mare strictete de catre personaj in jurnalul sau de front, alaturi de trairile sale din emisfera dragostei.

Desi a trait drama iubirii din cauza sotiei sale Ela, Stefan Gheorghidiu a izbutit sa isi infrunte sentimentele de gelozie ce incercau sa-l acapereze, fapt ce demonstreaza ca el nu este de fapt un invins. Totodata, personajul a trait si drama omenirii, oferita de razboiul tragic pe care a fost nevoit sa il infrunte, fapt apreciat de cei mai prestigiosi critici ai literarurii romanesti.

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.