Stiinta clonarii este departe de a fi perfectionata, cel putin aceasta reiese din datele facute publice. De la clonarea reusita partial a celebrei oi Dolly din 1997 (partial pentru ca in 2003, Dolly a fost eutanasiata, suferind de o boala pulmonara fatala) si pana astazi, clonarea a cauzat diverse dezbateri. Si ca in orice subiect controversat, multi sunt impotriva acestei activitati, altii sunt pentru. Ambele tabere au sustinatori coerenti si argumente convingatoare. Care ar fi acestea?
Un prim argument in favoarea dezvoltarii stiintei clonarii ar fi acela privitor la posibiltatea de a invinge boala sau chiar moartea! Cum? Prin crearea de clone umane carora li s-ar extirpa o parte din creier pentru a nu fi constiente, clone folosite ulterior la transplanturi de organe. Astfel, intr-un viitor apropiat, fiecare om care a strans o anumita suma de bani isi poate comanda o clona care ar astepta cuminte intr-un salon izolat ca stapanul sau sa aiba nevoie de ea. Si in caz de accident sau boala, orice organ sau sange va fi disponibil in original!
Acest argument serveste insa si ca un contra-argument, multi vazand in acest scenariu un film horror. Imaginati-va laboratoare pline de clone care au fost lobotomizate si isi asteapta doar moartea. Dar pana cand vine moartea, ele vor oferi piese de schimb stapanului lor de fiecare data cand acesta are nevoie. Ani intregi, clona idioata isi va pierde cate un organ, un picior, un kilogram de sange… Cei care contesta stiinta clonarii vad in aceasta posibilitate atat un egoism exacerbat al omului, cat si o imoralitate crasa. Chiar daca este clona, tot este o fiinta umana si atunci cum i se poate lua orice drept la viata, demnitate si chiar de la constiinta?
Un alt argument al celor care sustin stiinta clonarii il constituie faptul ca cupluri sterile, femei sau barbati singuri, cupluri de homosexuali, toti ar putea avea astfel copii! Insa retractarii acestei idei vin imediat cu contra-argumente: in primul rand, aceste persoane pot avea copii si astazi, in lipsa clonarii, prin adoptie sau fertilizare in-vitro, iar in al doilea rand, clonele nu ar fi copii, ci un fel de alter-ego al unuia dintre “parinti”. Ce fel de relatie va fi intre parinte si clona: il va privi acesta ca pe un fiu/fiica, un frate/sora sau o proprietate personala (vezi primul argument si contra-argument)?
Cei care cred in stiinta clonarii spun in continuare ca aceasta ar putea face ca nasterea unor copii cu boli ereditare sa dispara. Se poate evita transmiterea genelor responsabile de anumite boli (argument in voga, mai ales astazi cand se pare ca s-a demonstrat ca cea mai oribila boala a ultimelor decenii, cancerul, ar fi ereditar).
Insa contra-argumentul este si el convingator: pot aparea anomalii in procesul clonarii: se pot transfera boli si din partea celui ce doneaza nucleul, dar si din partea femeii care doneaza ovulul ce va fi fertilizat. Mai mult, deocamdata in stiinta clonarii exista multe ratari: pentru a reusi clonarea lui Dolly, au fost necesare 270 de rateuri! Iar 30 la suta dintre aceste rateuri chiar s-au nascut avand ingrozitoare anomalii! Cine vrea sa isi vada un alter-ego deformat?
Sustinatorii stiintei clonarii au adus in discutie si posibilitatea nasterii prin aceasta tehnologie a unui “om nou”, un om superior fizic si intelectual fata de omul actual. Aceasta ar fi posibila printr-o mutatie la nivelul ADN-ului, mutatie considerata posibila. Mai mult, acestia sustin posibilitatea crearii clonelor unor genii ale istoriei umane, cum ar fi Albert Einstein, Isaac Newton, Leonardo da Vinci si… Iisus Hristos!
Despre ideea ciudata de a-l clona pe Iisus poti citi in articolul “Clonarea lui Iisus”, cat despre ceilalti, desi nu este o blasfemie, este oare o idee viabila? Contestatarii clonarii spun ca nu, deoarece chiar daca s-ar reusi obtinerea unor clone normale, fara anomalii, lumea nu ar fi deodata populata de genii. Caci clona copiaza zestrea genetica a originalului, insa nu si personalitatea. Plus ca ar fi imposibil de recreat conditiile materiale si sociale in care au crescut si s-au dezvoltat respectivele genii. Cum ar fi sa avem un mic retardat care sa semene leit cu Albert Einstein, dar care sa nu fie in stare sa faca o adunare?
Pentru cei care sustin stiinta clonarii aceste argumente sunt viabile si in acelasi timp, nu este nevoie de argumene: clonarea trebuie studiata si dezvoltata caci face parte din progresul stiintei omenirii. Daca omului ii este frica sa evolueze si ramane inchis in propriile prejudecati, nu se va ajunge nicaieri. Daca lui Giordano Bruno i-ar fi fost frica sa gandeasca si sa sustina teoria universului infinit si heliocentric, poate ca se credea inca un secol ca Pamantul este centrul universului!
In contrast, contestatarii clonarii spun ca aceasta este nenaturala, este aroganta omului de a isi depasi conditia pe lumea aceasta. Clonarea ar fi imorala atat pentru ca crearea unei fiinte umane altfel decat prin unirea dintre barbat si femeie este nenaturala, cat si pentru ca prin clonare, omul incearca fara sanse sa i se substituie insasi lui Dumnezeu. Insa numai Dumnezeu poate crea ceva perfect, omul trebuie sa isi accepte conditia (asa explica unii anomaliile groaznice pe care le au clonele).
Asadar, de oricare parte a baricadei te-ai afla, urmeaza sa aflii daca ai avut sau nu dreptate. Caci in pofida diverselor critici si proteste, oamenii de stiinta sunt departe de a fi renuntat la dezvoltarea stiintei clonarii. Si poate ca intr-o zi omul se va putea lauda ca a devenit prin propriile-i puteri un “mic dumnezeu” aici, pe pamant. Dar poate ca acea zi este departe inca…
 si pana astazi, clonarea a cauzat diverse dezbateri.){kind=link}