Unul dintre cele mai importante locuri din istoria oraşului Bucureşti, capitala României, este strada Lipscani. Însă în prezent, când spunem Lipscani ne gândim la întreaga zonă care reprezintă Centrul Istoric al Bucureştiului, această stradă rămânând cea mai importantă.
Deşi foarte multe persoane cunosc această parte a oraşului Bucureşti şi adoră să îşi petreacă timpul liber în pub-urile şi magazinele care o animează, puţini ştiu istoria pe care această zonă o spune. Strada Lipscani, o stradă cu clădiri vechi, încărcate de simboluri, porneşte de pe cheiul Dâmboviţei şi trece peste Bulevardul Brătianu, oferindu-le trecătorilor o incursiune în fascinanta istorie.
Istoria străzii Lipscani
Numele străzii, Lipscani, provine de la numele negustorilor care făceau comerţ în trecut. Numele acestora era Leipzig, iar zona Lipscani reprezenta una dintre cele mai importante artere comerciale din Bucureşti şi, nu în ultimul rând, cel mai important drum al oraşului, deoarece făcea legătura cu cele mai importante drumuri ale ţării.
Legenda oraşului spune că acesta a fost întemeiat de către domnitorul Mircea cel Bătrân la sfârşitul secolului al XIV-lea. Prima atestare documentară a străzii Lispcani datează din anul 1589.
La început, strada purta numele de Uliţa Mare, atunci când, după cum spune legenda, domnitorul Mihnea Turcitul îi oferă un loc pe această stradă lui Jipa Vel Pitar, lângă Curtea Domnească. După acest eveniment, strada Lipscani suferă schimbări majore, în sensul că încep să se construiască tot felul de magazine şi hanuri.
Atestările arată că în această zonă se găseau cei mai iscusiţi meşteri, iar pragurile magazinelor lor erau călcate de cele mai importante persoane. Însă nu doar negustorii români veneau şi îşi vindeau mărfurile în această zonă; Uliţa Mare a devenit cunoscută în întreaga Europă, tocmai de aceea, aici, se întâlneau negustori de toate naţiile.
Una dintre cele mai importante comunităţi care a ales această zonă drept piaţă de desfacere este cea grecească, ale căror influenţe se întâlnesc până în prezent, prin existenţa unui restaurant cu specific grecesc chiar în zona unde aceştia sălăşluiau.
Numele Lipscani este acordat străzii abia în anul 1750 după ce Uliţa Mare a fost împânzită de negustorii care aduceau fel de fel de pânze de la Leipzig. Lipscani a devenit, în foarte puţin timp, cunoscută pentru calitatea ţesăturilor şi a pânzelor aduse.
Să nu credeţi însă că de aici se puteau cumpăra doar ţesături. Nu. Magazinele de bijuterii erau şi ele la foarte mare căutare, precum şi cele de pălării sau alte accesorii, pe lângă cojocării sau alte prăvălii de acest gen. Şi cum cei care veneau la cumpărături nu puteau pleca niciodată cu burta goală, hanurile îi întâmpinau cu cele mai alese bucate şi băuturi.
Având în vedere înfloritoarea situaţie economică, hanurile de pe Lipscani erau populate, în acea perioadă, de negustori înstăriţi din întreaga Europă.
Şi să nu vorbim de arhitectura clădirilor care este de-a dreptul impresionantă. Foarte mulţi istorici au afirmat că Lipscaniul reprezintă un muzeu de arhitectură în adevăratul sens al cuvântului şi ar trebui să fim recunoscători că unele clădiri nu au fost modificate sau dărâmate, conservând stilurile arhitecturale din acea perioadă. Chiar dacă întregul Centru Istoric a trecut prin mai multe procese de modernizare şi reabilitare, foarte multe dintre aspectele istorice sunt păstrate cu stricteţe.
Strada Lipscani astăzi
Este adevărat că atunci când te plimbi prin această zonă, timpul parcă se opreşte în loc şi trăieşti o parte din istorie, chiar dacă o cunoşti doar din documente sau cărţi. Încă de la privirea caselor cu arhitectură deosebită în stil renascentist, baroc sau neo-clasic, vă duceţi cu gândul spre alte timpuri.
Deşi, la o privire mai atentă, veţi observa casele moderne, care încearcă totuși să păstreze un oarecare aer de nostalgie, acestea parcă sunt dintr-o altă poveste şi nu se potrivesc aerului pitoresc pe care îl insuflă clădirile vechi.
Deşi sufletul viu al vremurilor de mult apuse încă se simte, acesta este stins din ce în ce mai mult chiar de către cetăţenii pentru care istoria nu mai are nicio valoare, fără a se gândi că această zonă le reflectă, de fapt, identitatea culturală. Chiar dacă astăzi nu se mai găsesc cele mai bune magazine şi prăvălii de modă sau cele cu parfumuri franţuzeşti, spiritul comercial încă se resimte, la valori mult mai scăzute însă.
Se găsesc numeroase magazine cu articole şi accesorii pentru nuntă care, deşi sunt luxoase, nu pot fi caracterizate decât printr-un singur cuvânt: kitsch. Pe lângă acestea, încă se mai întâlnesc mici magazine cu textile, haine, lenjerie şi accesorii, însă parcă nu au acel farmec aparte, care să te facă să îţi doreşti să le calci pragul.
Vara, strada Lipscani este foarte animată, asta datorită teraselor și diferitelor pub-uri. La acest capitol, se stă foarte bine pentru că se ascultă muzică bună, putând savura o bere sau un cocktail delicios. Există şi numeroase restaurante unde vă puteţi desfăta cu adevărate delicii culinare.
Aşadar, strada Lipscani este o filă de poveste, dar şi o pagină importantă a istoriei; nu rataţi ocazia de a vă plimba pe Lipscani, pentru că, chiar dacă multe dintre frumuseţile sale au apus, încă a mai rămas ceva de văzut.
Pe lângă viața comercială și culturală, Strada Lipscani este și un centru de evenimente culturale și artistice. De la expoziții de artă la festivaluri de muzică și spectacole de teatru, strada este un punct de întâlnire pentru iubitorii de artă și cultura urbană.
Arhitectura zonei reflectă stiluri variate, de la baroc și neoclasic la modern, fiecare clădire având propria poveste care îmbogățește mozaicul cultural al străzii. Păstrarea acestor monumente istorice oferă o fereastră spre trecutul glorios al orașului, în timp ce aduce un omagiu diversității culturale care a definit întotdeauna Bucureștiul.
