Striga apare in toata lumea, este prezenta pe toate continentele, lipseste in Antarctica. Pana in prezent este considerata de oamenii de stiinta cea mai raspandita bufnita din lume, numarul de exemplare este foarte mare. Arealul sau este alcatuit din America de Nord, Centrala si de Sud, Australia, Africa, Europa si numeroase insule.
Această bufniță trăiește pe toate continentele, cu excepția Antarcticii, și este un simbol al ecosistemelor sănătoase datorită rolului său crucial în controlul populațiilor de rozătoare.
Caracteristicile fizice ale bufniței Striga
Are corpul zvelt, cu lungimea de 29-44 cm, anvergura aripilor de 80-95 cm si greutatea de 300-650 g. Penajul este similar la mascul si femela, nu exista un dimorfism sexual pronuntat la aceasta specie. Desigur marimea unei astfel de pasari de prada depinde foarte mult de cantitatea de hrana consumata.
Penajul care ii acopera corpul este moale si foarte frumos, in culori deschise si luminoase, zborul este usor si aprope fara zgomot. Partea dorsala este in nuante de ocru putin rosiatice cu mici dungi transversale cenusii-deschise si negre. In rest penajul este alb, dar coloritul sau poate varia in functie de habitatul unde traieste striga. Coada este scurta, alba cu zone colorate in ocru si cenusiu. Aripile sunt lungi si inguste. Capul este rotund si mare, fata alba, in forma de inima.
Ciocul este mic, puternic, ascutit si curbat in jos. Ochii sunt rotunzi si mari, globul ocular este tubular, irisul de culoare maro-inchis sau negru, acuitatea vizuala foarte bine dezvoltata. Vederea binoculara ii permite sa aprecieze distanta pana la prada. Picioarele cu penaj in partea superioara sunt scurte dar robuste, acoperite cu piele solzoasa in partea inferioara, terminate cu gheare lungi, ascutite si puternic curbate.
Habitatul și distribuția globală
Striga este o pasare nocturna care nu face migratii sezoniere. Este activa in timpul noptii, in timpul zilei sta in coronamentul copacilor alaturi de alte specii de pasari si se odihneste, fiind perfect camuflata de coloritul penajului de pe partea superioara a corpului. Isi face cuibul in scorbura unui copac bine ales, sau in mansarde si acoperisuri de cladiri abandonate.
Dieta și tehnicile de vânătoare nocturnă
Isi vaneaza prada prin tehnica ambuscadei, mananca tot felul de mici animale vii, mamifere, pasari, rozatoare, insecte, etc. Ca si alte specii de bufnite inghite prada intreaga, apoi regurgiteaza partile nedigerabile – oase, par, blana, carapace, pene.
Reproducerea și îngrijirea puilor
Perioada de reproducere are loc in functie de habitatul in care traieste. Dupa imperechere femela depune ouale in cuibul amenajat intr-o scorbura si le cloceste singura. Masculul ii aduce hrana la cuib. Dupa eclozarea oualor apar puii care sunt hraniti tot cu hrana adusa de mascul. Femela sta mai mult la cuib pentru a ocroti puii de pradatori si a-i proteja de frig, ii incalzeste sub penele ei.
Dupa 35-45 de zile puii incep sa zboare si parasesc cuibul pentru a incepe si ei sa vaneze. Ei mai raman pana la varsta de 3 luni alaturi de parinti, apoi pleaca definitiv, devin independenti. Masculul este teritorial, scoate sunete carcateristice puternice pentru a-si semnala zona. Femela emite suieraturi sau apeluri repetitive stridente si ragusite.
Striga are denumirea stiintifica de Tyto alba, face parte din ordinul Strigiformes, familia Tytonidae si nu este o specie in pericol de disparitie.
Curiozități despre bufnița Striga
Striga este capabilă să vâneze în întuneric complet datorită combinației dintre vederea sa excelentă și auzul extrem de sensibil. Poate localiza o pradă la o distanță de până la 20 de metri, chiar și sub un strat subțire de zăpadă sau frunze. În ciuda reputației sale de pasăre solitară, Striga poate forma perechi pe viață și colaborează strâns cu partenerul pentru a-și crește puii.
Importanța conservării bufniței Striga
Deși Striga nu este o specie amenințată, pierderea habitatului natural din cauza agriculturii intensive și urbanizării poate afecta populațiile locale. În plus, utilizarea pesticidelor reduce sursa sa de hrană, ceea ce poate duce la scăderea populației în unele regiuni. Eforturile de conservare includ instalarea de cuiburi artificiale și protejarea zonelor de pădure.
Video – Striga (Tyto alba):
