Să mai fie oare astăzi vreo legătură între vechile credințe ancestrale ale românilor și lumea agitată în care trăim? Ei bine, cel puțin unii dintre aceia care mai păstrează încă tradițiile și obiceiurile străvechi cred că iernile sunt mai blânde și trec mai repede, dacă te pui bine cu spiritele.
Și una dintre sărbătorile populare care le preced pe cele de iarnă are loc chiar luna aceasta, în unele zone din țară! Focul lui Sumedru, sau Sâmedru va fi aprins și anul acesta în noaptea de octombrie, pe dealul Mățău din județul Argeș, lângă Câmpulung Muscel. Însă nu doar muscelenii sunt păstrătorii vechilor tradiții românești. Sărbătoarea lui Sumedru mai este încă vie și în județele Vâlcea și Ialomița și în unele părți ale Moldovei și Dobrogei chiar. Dar cine este mai exact acest Sumedru și de ce oamenii cu frică de Dumnezeu i-au dăruit în calendarul popular o zi anume și, an de an, îi închină un foc gigantic?
Se spune că, în vechime, Sumedru era un păstor pe care oamenii îl puteau vedea ducându-și oile la păscut și întorcându-se toamna cu ele de la munte. În zona Muscelului, Sumedru lua peste zi chipul unui porc, iar noaptea se preschimba într-un bărbat chipeș. Cert este că Sâmedru, așa cum este cunoscut mai în toate zonele țării este, de fapt, cel care încuie vara, acela care vestește începutul iernii și, totodată, protectorul oilor și al păstorilor.
Tradiția se mai păstrează astăzi în special în zonele în care păstoritul încă mai este o îndeletnicire de bază. Și, cu toate că mulți nu îi mai știu semnificația inițială, Sumedru continuă să fie celebrat și să-i protejeze pe aceia care îi cinstesc numele.
Așa se face că, în acele zone în care Sumedru nu a fost dat uitării, în noaptea de 25– 26 octombrie, oamenii se adună pe dealuri, la răspântii, pe malurile apelor și, în general, în locurile în care se crede că spiritele se adună, pentru a înălța un foc până la cer, pe care Sâmedru să îl poată vedea. Credința populară spune că în această noapte morții devin vârcolaci, strigoi, iar focul acesta le va purifica spiritele, întorcându-le unde le este locul. Pregătirile încep cu câteva zile înainte, când tineri flăcăi merg în pădure să taie brazii aleși dinainte pentru această sărbătoare. Copiii cei mici adună crenguțele uscate, cetinile, iar tinerii curăță brazii de crengi și îi aduc la locul destinat pentru aprinderea focului. Se spune că, cu cât este mai mare focul, cu atât Sumedru îl va vedea mai repede din cer și va veni să-i ocrotească pe oameni de spiritele cele rele.
După ce pregătirile au fost terminate, tinerii merg prin sate strigând cât îi țin puterile: „Hai la focul lui Sumedru, hai la focul lui Sumedru”, pentru a-i anunța pe toți să se adune noaptea, în jurul lui. La lăsarea serii, pâlcuri întregi de oameni se strâng pe dealuri, în locurile în care au fost amenajate focurile. Femeile vor împărți colaci, pâine caldă, must care a dat deja în fiert, iar bărbații vor aduce nelipsita țuică.
O noapte întreagă vor sta și vor juca în jurul focului și vor spune povești. În Muscel, pe dealul Mățău, călușarii nu vor lăsa pe nimeni să stea deoparte, invitând la joc pe oricine va privi timid toată procesiunea. După ce rugul acesta va arde complet și, când ultimile crengi se vor transforma în jar, oamenii vor lua tăciuni aprinși și îi vor arunca prin grădini, pentru ca recoltele de anul viitor să fie bogate.
Un moment interesant este acela în care tinerii îndrăgostiți vor sări peste vâlvătaia aprinsă. Cei care vor reuși să sară peste foc fără să se ardă, pe lângă faptul că sunt purificați și vor fi păziți de rele, aceia se vor căsători în anul ce urmează. Prilejul este unul așteptat de toți cei prezenți acolo, deoarece așa vor afla care vor fi nunțile la care vor participa vara viitoare.
“La Sângiorz se încaieră cîinii, la Sumedru se bat stăpânii!”
Sunt o mulțime de tradiții și obiceiuri legate de această sărbătoare. Fiind una dintre zeitățile autohtone, se spune despre Sumedru că umbla pe pământ însoțit de Sfântul Gheorghe sau Sângiorz, împreună cu care și-a împărțit atribuțiile de peste an. Drept urmare, Sângiorzul avea sarcina de a înfrunzi pădurile până pe 23 aprilie, când este celebrat, iar Sumedru trebuia să le desfunzească până pe 26 octombrie.
Tot acum, sunt cinstiți și Moșii de toamnă, care, în tradiția populară, sunt corespundentul celebrei sărbători americane de Halloween. Nu este deloc întâmplătoare această cinstire a morților, care, de obicei, este amplasată în calendarul popular în jurul echinocțiilor sau solstițiilor când vechii strămoși credeau că la aceste praguri granițele dintre lumea celor vii și a celor trecuți deja în neființă sunt deschise, drept urmare aceștia din urmă se pot întoarce în locurile prin care au trăit odinioară. Astfel, li se aduc tot felul de ofrande ca să nu sperie oamenii și să nu le facă rău și, de asemenea, să își ia în acest fel plata pentru a se întoarce înapoi din lumea din care au venit.
Așadar, Sumedru este o sărbătoare exclusiv pastorală. El veghează asupra celor care au legat la Sângiorz tocmeli cu păstori noi pentru turmele lor, iar acum acestea expiră, având loc altele noi. Este un prilej de bucurie și voie bună sau, dacă tocmelile nu au fost respectate, Sumedru este prilej de sfadă. Tot acum, este și ziua în care turmele de oi coboară de la munte și se pregătesc de iernat.
Multe și frumoase tradiții are acest popor! Unele se mai țin cu sfințenie și astăzi, de cei care încă mai știu ce parte importantă a identității noastre o reprezintă acestea. Sumedru este una dintre ele și, în 25-26 octombrie, vom participa și noi pentru prima dată la focul pe care acesta îl va putea vedea din ceruri, aprins pentru el pe dealul Mățău de lângă Câmpulung Muscel. Dacă sunteți în zonă și vreți să vedeți cum unul dintre cele mai mari secrete ale zeilor se unește cu cerul într-un ceremonial ce-l va aduce și în acest an cât mai aproape de el, fiți acolo! Căci Focul lui Sumedru nu este numai un ritual precreștin, de mult uitat. E Halloween-ul românesc, ce se cere respectat!
NB: Fotografiile aparțin autorului și nu pot fi preluate decât cu acordul scris al acestuia!
