Eufemismul (din grecescul euphemos – « vorbă bună », « de bun augur ») este procedeul prin care cuvinte sau expresii care au conotaţii negative, supărătoare, jignitoare/ofensatoare, obscene/indecente etc. sunt înlocuite prin cuvinte sau expresii care au o semnificaţie de bază pozitivă sau neutră, doar sugerandu-se ceea ce se evita să se spună direct. Există diverse tipuri de eufemisme, unele moştenite prin tradiţie, provenind din folclor, altele născute în contexte familiare, sociale sau politice. Din prima categorie fac parte, de exemplu, eufemismele apărute din motive magice, cum ar fi situaţia în care, pentru a nu « provoca » forţele raului, prin rostirea directă a numelui « dracul », s-au inventat eufemisme precum « Uciga-l toaca »/ »Necuratul »/ « Nefartate »/ « Michiduţă » etc.
Un exemplu de eufemism, din timpul regimului comunist, este cel prin care, de teama represaliilor, se evita referirea directă la securitate, apelându-se la sintagma « băieţii cu ochi albaştri ». Tot în contextul socio-politic, şi în prezent, pentru a masca măsurile nepopulare luate de guverne sau pentru a menaja sensibilitatea unor persoane sau grupuri defavorizate, se folosesc eufemisme precum liberalizarea preţurilor (în loc de « scumpire »), disponibilizare (în loc de concediere), nevăzători (pentru orbi), persoane cu handicap (pentru infirmi), colectori de reziduuri (pentru gunoieri), agenţi de securitate (pentru paznici de noapte), alcoolici (pentru beţivi), rromi (pentru ţigani), animatoare (pentru persoane care oferă servicii sexuale) etc. Mulţi se folosesc de eufemisme şi când este vorba de înjurături/expresii obscene, pentru că au impresia că, în felul acesta, par mai puţin vulgari.
Disfemismul este opusul eufemismului, constând în înlocuirea unui termen neutru cu unul ofensator – exemple: garcea (pentru poliţist), tabloid (cuvânt care şi-a pierdut sensul neutru, de publicaţie cu format de dimensiuni reduse, desemnând presa de scandal), disfemisme pentru politicieni (schizofrenic, prostănac, fătălău – acest ultim cuvant având sensul propriu de « hermafrodit » etc.).
Lingviştii apreciază că, uneori, folosirea eufemismelor este « salvatoare », îmblânzind anumite exprimări, dar că, în cazul eufemismelor din zona socială, economică şi politică, este vorba, mai degrabă, de o formă de manipulare, jocul lingvistic (modificarea sensurilor unor cuvinte) doar mascând/tolerând o realitate neconvenabilă, fără a genera vreo dorinţă de schimbare în plan real.