Eufemismul (din grecescul euphemos – „vorbă bună”, „de bun augur”) este procedeul prin care cuvinte sau expresii care au conotații negative, supărătoare, jignitoare/ofensatoare, obscene/indecente etc. sunt înlocuite prin cuvinte sau expresii care au o semnificație de bază pozitivă sau neutră, doar sugerându-se ceea ce se evită să se spună direct.

Există diverse tipuri de eufemisme, unele moștenite prin tradiție, provenind din folclor, altele născute în contexte familiare, sociale sau politice. Din prima categorie fac parte, de exemplu, eufemismele apărute din motive magice, cum ar fi situația în care, pentru a nu „provoca” forțele răului, prin rostirea directă a numelui „dracul”, s-au inventat eufemisme precum „Uciga-l toaca”/„Necuratul”/„Nefartate”/„Michiduță” etc.

Un exemplu de eufemism, din timpul regimului comunist, este cel prin care, de teama represaliilor, se evita referirea directă la securitate, apelându-se la sintagma „băieții cu ochi albaștri”.

Tot în contextul socio-politic, și în prezent, pentru a masca măsurile nepopulare luate de guverne sau pentru a menaja sensibilitatea unor persoane sau grupuri defavorizate, se folosesc eufemisme precum liberalizarea prețurilor (în loc de „scumpire”), disponibilizare (în loc de concediere), nevăzători (pentru orbi), persoane cu handicap (pentru infirmi), colectori de reziduuri (pentru gunoieri), agenți de securitate (pentru paznici de noapte), alcoolici (pentru bețivi), rromi (pentru țigani), animatoare (pentru persoane care oferă servicii sexuale) etc. Mulți se folosesc de eufemisme și când este vorba de înjurături/expresii obscene, pentru că au impresia că, în felul acesta, par mai puțin vulgari.

Disfemismul este opusul eufemismului, constând în înlocuirea unui termen neutru cu unul ofensator – exemple: garcea (pentru polițist), tabloid (cuvânt care și-a pierdut sensul neutru, de publicație cu format de dimensiuni reduse, desemnând presa de scandal), disfemisme pentru politicieni (schizofrenic, prostănac, fătălău – acest ultim cuvânt având sensul propriu de „hermafrodit” etc.).

Citește și:  Finis coronat opus – sensul şi originea expresiei

Lingviștii apreciază că, uneori, folosirea eufemismelor este „salvatoare”, îmblânzind anumite exprimări, dar că, în cazul eufemismelor din zona socială, economică și politică, este vorba, mai degrabă, de o formă de manipulare, jocul lingvistic (modificarea sensurilor unor cuvinte) doar mascând/tolerând o realitate neconvenabilă, fără a genera vreo dorință de schimbare în plan real.

Dezvoltarea vocabularului și sensibilitatea lingvistică

Eufemismele și disfemismele joacă roluri cruciale în modul în care comunicăm, reflectând sensibilitatea noastră culturală și emoțională. Eufemismele sunt utilizate pentru a înmuia mesajele care ar putea fi percepute ca fiind dure sau neplăcute, oferindu-ne posibilitatea de a aborda subiecte sensibile cu diplomație și respect. Pe de altă parte, disfemismele sunt folosite pentru a accentua și a exagera aspectele negative, adesea în scopuri umoristice sau pentru a critica.

  • Eufemisme: Folosirea termenilor a trece în neființă în loc de a muri atenuează impactul emoțional al mesajului.
  • Disfemisme: Descrierea cuiva ca fiind bețiv în loc de iubitor de vin poate intensifica negativitatea percepției despre acea persoană.

Pentru a utiliza aceste instrumente lingvistice în mod efectiv, este esențial să cunoaștem audiența și contextul, ajustându-ne limbajul pentru a reflecta intenția și sentimentele corect. De asemenea, este important să ne dezvoltăm abilitățile de ascultare activă și empatie, pentru a înțelege mai bine reacțiile interlocutorilor noștri.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.