Superroiul Local, cunoscut si sub numele de Superroiul Virgo este superroiul neregulat care contine clusterul Virgo, in plus fata de Grupul Local, care la randul sau contine galaxiile Calea Lactee si Andromeda. In cadrul diametrului sau de 33 de megaparseci (110 milioane de ani lumina) se afla cel putin 100 de grupuri si clustere de galaxii. Superroiul Local este unul dintre milioanele de superroiuri din universul observabil.

Inca din anul 1863 s-a stiut ca exista un exces semnificativ de regiuni nebulare in constelatia Virgo. In anii 1950, astronomul Gerard Henri de Vaucouleurs a fost primul care a argumentat ca acest exces reprezenta o structura pe scara larga, asemanatoare cu o galaxie. Acesta a inventat termenul de “Supergalaxia Locala” in anul 1953, nume pe care l-a schimbat in “Superroiul Local”, in anul 1958. Intre anii 1960 si 1970 oamenii de stiinta au dezbatut daca Superroiul Local era intr-adevar o structura sau daca era doar o aliniere intamplatoare de galaxii. Aceasta dilema a fost rezolvata la sfarsitul anilor ’70-’80, odata cu studiile legate de deplasarea catre rosu care au aratat in mod convingator concentratia aplatizata de galaxii de-a lungul planului supergalactic.

Intr-o lucrare cuprinzatoare din anul 1982, R. Brent Tully si-a prezentat concluziile cercetarilor sale cu privire la structura de baza a Superroiului Local. Acesta consta in doua componente: un disc aplatizat in mod considerabil, care contine doua treimi din galaxiile luminoase ale superroiului, si un nimb aproximativ sferic, care contine cealalta treime de galaxii luminoase. Discul in sine este un elipsoid subtire cu un raport axa lunga/axa scurta de cel putin 6 la 1, si posibil chiar de 9 la 1. Datele obtinute in iunie 2003 le-au permis astronomilor sa compare Superroiul Local cu alte superroiuri.

Superroiul Virgo, Foto: fromquarkstoquasars.com
Superroiul Virgo, Foto: fromquarkstoquasars.com

Distributia galaxiilor luminoase in Superroiul Local

Superroiul Local reprezinta un superroi sarac (adica ii lipseste un miez cu densitate ridicata) de dimensiune destul de mica. In centrul superroiului se afla un cluster bogat de galaxii, care este inconjurat de filamente de galaxii si grupuri sarace. Grupul Local este situat la marginea Superroiului Local intr-un mic filament ce se extinde de la clusterul Fornax pana la clusterul Virgo. Volumul Superroiului Local este de aproximativ 7000 de ori mai mare decat cel al Grupului Local sau de 100 de miliarde de ori mai mare decat cel al Caii Lactee.

Citește și:  Cum definim galaxii lenticulare?

In general, marea majoritate a galaxiilor luminoase (peste magnitudinea absoluta de -13) sunt concentrate intr-un mic numar de nori (grupuri de clustere de galaxii). 98% pot fi gasite in urmatorii 11 nori (in ordine descrescatoare a numarului de galaxii luminoase): Canes Venatici, clusterul Virgo, Virgo II (extensia de sud), Leo II, Virgo III, Crater (NGC 3672), Leo I, Leo Minor (NGC 2841), Draco (NGC 5907), Antlia (NGC 2997) si NGC 5643. Din toate galaxiile luminoase situate in disc, o treime se afla in clusterul Virgo, in timp ce restul se afla in Canes Venatici si Virgo II, plus grupul oarecum nesemnificativ NGC 5643.

Galaxiile luminoase din nimb sunt, de asemenea, concentrate intr-un mic numar de nori (94% in sapte nori). Aceasta distributie indica faptul ca cea mai mare parte a volumului planului supergalactic este un mare vid. O analogie ajutatoare care se potriveste cu distributia observata este cea a bulelor de sapun. Clusterele si superroiurile oarecum plate se gasesc la intersectia bulelor, care sunt niste goluri mari si aproximativ sferice in spatiu. Structurile filamentare lungi par sa predomine in superroi. Un exemplu in acest sens este Superroiul Hydra-Centaurus, superroiul aflat cel mai aproape de Superroiul Local, care incepe la o distanta de aproximativ 30 de megaparseci si se extinde pana la 60 de megaparseci.
Inca de la sfarsitul anilor 1980 a devenit aparent faptul ca atat Grupul Local, cat si materia aflata la o distanta de cel putin 50 de megaparseci se confrunta cu un flux mai mare de ordinul 600 km/s, in directia clusterului Norma (Abell 3627). Desi astronomii sunt siguri de viteza Superroiului Local, care a fost masurata fata de radiatia de microunde cosmice de fond, natura cauzei sale ramane de neinteles.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.